A fost odata ca niciodata
O prea frumoasa fata
Privea in zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.
Il vede azi,il vede mani,
Astfel dorinta-i gata;
El iar privind de saptamani,
II cade draga fata
...
Ea il privea cu un suras,
El tremura-n oglinda,
Caci o urma adanc in vis
De suflet sa se prinda
Iar ea vorbind cu el in somn,
Oftand din greu suspina:
  -<<O ,dulce-al noptii mele Domn,
De ce nu vii tu? Vino!
Cobori in jos ,luceafar bland,
Alunecand pe-o raza ,
Patrunde-n casa casa si in gand
Si viatza-mi lumineaza!>>
El asculta tremurator
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se scufunda in mare;
Si apa und-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adanc necunoscut
Un mandru tanar creste
...
Trecu o zi ,trecura trei
Si iarasi, noaptea,vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine
...
                      ~Sfarsit~