Era o zi frumoasă de vară... Mergeam. Mă minunam de frumuseţea oraşului străin... Ma uitam la clădiri, mergând. Mergeam fără să ştiu spre ce sau spre cine mă îndrept. Doar mergeam. Nu aveam un ţel pe care să-l ating. Eram pierdut în frumuseţea cetăţii medie, neschimbată din timpurile străvechi. Drumul se ridica în faţa mea, iar eu îl urmam, neştiind unde duce... Se auzeau cântece medie franceze, ceea ce făcea cetatea şi mai autentică...Mă pierdeam... Cu cât înaintam mai mult, cu atât pierdeam contactul cu realitatea şi intram în lumea imaginaţiei... Visam cu ochii deschişi... Deşi mergeam ca un om normal, uitându-ma la străvechile clădiri din piatră, eu de fapt, în mintea mea, visam... Visam că eram regele acelei cetăţi... Că trăiam într-un castel fortificat şi că eram îmbrăcat în straie medie şi aveam o coroană pe cap. Visam că nu eram doar un rege, ci şi preot celt, stăpân al magie... Visam. Dar deodată m-am trezit... Se restabilise contactul cu realitatea... Din nou, eram doar un turist într-o cetate mistica, din timpuri străvechi...