...J`ose seulement parler de moy, mais parler seulement de moy... je fourvoye quand j`ecris aultre chose, et me desrobe a mon sujet. Je ne m`aime pas si indiscretement et ne suis si attache et mesle a moy, que je ne me piusse distinguer et considerer a quartier, comme un voysin, comme un arbre!
...Voluptatea de a fi singur intr-o lume care te crede a ei. Nu orgoliu. Nici timiditate macar. Ci fireasca, simpla, involuntara ramanere a ta, in tine. Uneori as vrea sa ma pot departa de mine fizic si sa ma pot privi dintr-un colt al odaii cum vorbesc, cum ma agit, cum sunt vesel, cum sunt trist, stiind ca nu sunt nimic din toate acestea. Dublu joc? Nu. Altceva, altceva!
...Ceva imi spune ca suntem incapabili sa traim pana la capat un moment de viata. Oricare. Ca ramanem vesnic alaturi de ce se intampla, putin mai sus, putin mai jos de lucruri, niciodata insa in miezul lor. Ca lasam sentimentele si evenimentele pe jumatate neterminate, sa atarne dupa noi, nedesavarsite. Ca n-am fost niciodata deplin canalii sau deplin ingeri. Ca rugurile sufletesti pe care am ars s-au stins la jumatate. Ca am trait in eterne tranzactii cu norocul si nenorocul!
...Cine s-a rezemat odata de un copac, cine s-a gandit vreodata cu melancolie la singuratatea lui nu poate sa nu intampine moartea cu sentimentul de a fi, orice s-ar intampla, deasupra ei, putin deasupra ei, zambindu-i cu ingaduinta, cu amicitie, cu o usoara emotie de revedere, cu o usoara infiorare senzuala!
...Un artist este el insusi- sau nu este nimic!
...Eu, unul, in ziua in care as crede ca prin simpla mea conditie de om sunt condamnat sa fiu depasit, m-as impusca. Sunt un om liber, sau nu mai sunt nimic. Liber sa gandesc, liber sa stabilesc valori si sa fixez ierarhii!
...Esti ceea ce pamantul tau te obliga sa fii, si nimic mai mult!
...Sa fim delicati, sa fim spirituali, sa fim sceptici? Cultura de bune maniere: mi-e sila. Sa nu te doara, pentru ca nu sade bine. Sa nu zbieri, pentru ca "ce-o sa zica vecinii?" Sa nu traiesti, pentru ca nu e gentil. Lasati, oameni buni, stupiditatile astea. Eu vreau sa dam in mama lor toate elegantele astea, si sa TRAIM. Furtunos, fara bun-gust, fara selectie, fara nazuri, dar cu strigate personale, cu drame autentice!
...Sunt o drama, si ce? Dramele se traiesc, nu se discuta!
...Nelinisti? De unde luati voi nelinisti in lumea asta plina de certitudini? Simplul fapt al soarelui care se ridica si apune nu ajunge pentru pacea noastra?
...Fiecare bucurie isi are anotimpul ei, fiecare durere pe al ei. Sa asteptam trecerea anotimpurilor. Inutil sa alergi, caci nu vei alerga mai repede decat iarna, care vine si te va ajunge. E o toamna pentru fiecare speranta, e o primavara pentru fiecare deznadejde. In aceasta cursa nu poti veni nici prea tarziu, nici prea devreme: vii totdeauna la timp, fie ca vrei, fie ca nu vrei!
...S`egarer est un plaisir delicieux, a condition que la route de toi ne soit pas trop eloignee!
...Iubesc iarba, fanul , arborii, dar nu stiu cum sa-i iubesc. E prea mult fervoare in aceasta iubire si pe urma prea multa tristete. Sunt elanuri oprite, sunt efuziuni care n-au curajul sa mearga pana la capat, sunt strigate care se impiedica de un zambet. Umor! Poate. Dar, mai ales, incapacitatea de a evada, de a renunta la tine, de a te rostogoli printre pietre si buruieni, de a trage oblonul de seara peste pravalia ta cu probleme intime si a intra in plin soare fara amintiri, fara nostalgii!
...Viata nu e posibila decat intre oameni stapaniti, care isi controleaza ideile, isi verifica sentimentele si isi pastreaza pentru ei crizele interioare!
...