Pe un stadion, Cam cu ghinion, Iată vine iute, Pfui, ferea că pute, Un cioban gherţoi, Cu-o turmă de oi! Una-i mai pestriţă, Oaia Nicoliţă, Una care zburdă E o oaie Surdă, Iar una peltică Se numeşte Dică. Şi pe la peluză Stând buză la buză, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Printre căcăreze Ca să mi-l lucreze Pe cel antrenor Că-i prea bârfitor Şi are la soare, Un hotel prea mare, Şi maşini prea tari, Şi cam mulţi dolari!... Şi acel cioban, Evident, ţăran, Fără pic de frică L-a demis pe Gică, Şi de-o lună-ncoace Gura nu-i mai tace, Cică el cioban, I-a luat Merţan Şi noaptea la trei Îi ducea femei -Bre patron de paie, Care nu faci baie, De o lună-ncoace Gura nu-ţi mai tace! Ori turma nu-ţi place, Ori eşti bolnăvior, Păstor impostor? -Auzi, hahaleră Cu faţă mizeră, Mare derbedeu, Tu ştii cine-s eu? Eu sunt, ştiu creştinii, Sabia luminii, Sunt Jiji jupânul Şi a tot stăpânul. - Stăpâne, stăpâne, Îţi cheamă ş-un câne Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc, Şi la stadion Dă-i un milion, Poate derbedeul Bate CeFeReul. -Fraiere, insist, Tu eşti ziarist, Nu cumva eşti oaia Lui Ioaniţoaia? -Bre Jiji la noi Nu există oi, Caută-ţi în pripă Oaia la echipă, Şi-o să-ţi vezi măiastră, Oaia roş-albastră; Iar în dosul stânii Mai ascultă-ţi cânii, Zi-le-o vorbă bună, Ca la cap să-ţi pună Fluier ardelean, Al lui Corpodean; Fluierul ca mierea, Al domnului Serea; Fluier cu venin, Al lui Constantin! Vântul când a bate Prin ele-a răzbate, Punctele s-or strânge, Oile vor plânge Cu lacrimi de sânge, Că tu la prostime Le vei da iar prime! Iar de o să pleci La Parchet în beci, Să le spui curat Că te-ai însurat C-o mândră crăiasă, A lumii mireasă; Că la nunta ta A căzut o stea; Iar restul de stele Ţi-au cântat manele, Vieţaşi şi ocnaşi Ai avut nuntaşi; Preoţi iubitori, Doi judecători, Păsărele mii, Şi stele făclii! Iar dacă-i vedea, Pe la DeNeA Unul cu burtică, Pe nume Mitică, Din ochi lăcrimând, Pe hol alergând, Pe toţi întrebând Şi la toţi zicând: "Cine-au cunoscut, Cine mi-au văzut Şmecher marinel, Tras printr-un inel? Feţişoara lui, A coniacului; Perişorul lui, Ca al oului; Ochişorii lui, Ca ai x-ului?" Tu, ciobanul meu, Să îi spui mereu Că acel băiat V-a cam înfundat, Iar la spectatori, Ăia "infractori", Să le spui curat: ”-Gata, v-am lăsat!”
Pe un stadion, Cam cu ghinion, Iată vine iute, Pfui, ferea că pute, Un cioban gherţoi, Cu-o turmă de oi! Una-i mai pestriţă, Oaia Nicoliţă, Una care zburdă E o oaie Surdă, Iar una peltică Se numeşte Dică. Şi pe la peluză Stând buză la buză, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Printre căcăreze Ca să mi-l lucreze Pe cel antrenor Că-i prea bârfitor Şi are la soare, Un hotel prea mare, Şi maşini prea tari, Şi cam mulţi dolari!... Şi acel cioban, Evident, ţăran, Fără pic de frică L-a demis pe Gică, Şi de-o lună-ncoace Gura nu-i mai tace, Cică el cioban, I-a luat Merţan Şi noaptea la trei Îi ducea femei -Bre patron de paie, Care nu faci baie, De o lună-ncoace Gura nu-ţi mai tace! Ori turma nu-ţi place, Ori eşti bolnăvior, Păstor impostor? -Auzi, hahaleră Cu faţă mizeră, Mare derbedeu, Tu ştii cine-s eu? Eu sunt, ştiu creştinii, Sabia luminii, Sunt Jiji jupânul Şi a tot stăpânul. - Stăpâne, stăpâne, Îţi cheamă ş-un câne Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc, Şi la stadion Dă-i un milion, Poate derbedeul Bate CeFeReul. -Fraiere, insist, Tu eşti ziarist, Nu cumva eşti oaia Lui Ioaniţoaia? -Bre Jiji la noi Nu există oi, Caută-ţi în pripă Oaia la echipă, Şi-o să-ţi vezi măiastră, Oaia roş-albastră; Iar în dosul stânii Mai ascultă-ţi cânii, Zi-le-o vorbă bună, Ca la cap să-ţi pună Fluier ardelean, Al lui Corpodean; Fluierul ca mierea, Al domnului Serea; Fluier cu venin, Al lui Constantin! Vântul când a bate Prin ele-a răzbate, Punctele s-or strânge, Oile vor plânge Cu lacrimi de sânge, Că tu la prostime Le vei da iar prime! Iar de o să pleci La Parchet în beci, Să le spui curat Că te-ai însurat C-o mândră crăiasă, A lumii mireasă; Că la nunta ta A căzut o stea; Iar restul de stele Ţi-au cântat manele, Vieţaşi şi ocnaşi Ai avut nuntaşi; Preoţi iubitori, Doi judecători, Păsărele mii, Şi stele făclii! Iar dacă-i vedea, Pe la DeNeA Unul cu burtică, Pe nume Mitică, Din ochi lăcrimând, Pe hol alergând, Pe toţi întrebând Şi la toţi zicând: "Cine-au cunoscut, Cine mi-au văzut Şmecher marinel, Tras printr-un inel? Feţişoara lui, A coniacului; Perişorul lui, Ca al oului; Ochişorii lui, Ca ai x-ului?" Tu, ciobanul meu, Să îi spui mereu Că acel băiat V-a cam înfundat, Iar la spectatori, Ăia "infractori", Să le spui curat: ”-Gata, v-am lăsat!”
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Give 'em Five
Use This Skin
Report Abuse
-zfw