stau in cemera cu pereti albi dintr-o casa veche sh privesc afara prin geamul decorat cu picaturi de ploaie...ce priveliste...edenic!totul e cufundat in amnezie,doar picaturile cad tacute din norii amenintatori.in fata ochilor imi apare d odata un chip d inger,dar cu o sclipire demonica in ochi.sa fi fost privirea unui inger dau a unui demon?...
ma trezesc brusc.fusese doar un vis sh suspin.imi spun: "nu voi uita acei ochi niciodata,oare cine e mandrul posesor al acelei priviri"??
s-a scurs un an d atunci,iar eu am ramas aceeasi fire visatoare sh credula,care ink astepta printul calare p un cal alb,intr-o zi frumoasa d primavara.visez,s dintr-unul.nu disting detalii,insa...ochii aceia,ii stu sh s descopar o alta parte a lumii..una roz...sau poate una cenusie.
sh iar ma trezesc in parcul linistit,in care arborii s dezbraca discret d haine.e pustiu...am pornit spre cladirea parasita,in care intunericul sh misterul sunt regi...pasesc inspre scarile ei simple sh tacute...
raman socata mai e cineva aici.prin intuneric,intrezaresc un chip cunoscut.sau cel putin o parte dintr-unul.nu disting detalii,insa...ochii aceia ii stiu,da,din visul meu...sau poate visez din nou???nu mai conteaza...totul a trecut d partea mea sh nik nu mai conteaza.sunt stapana peste univers!iar privirea aceasta e stapana p mn...ce frumos ar fi ca ochii acestia s imi calauzeasca viata...CE FRUMOS.....