Dragostea a intrebat intr-o zi prietenia “Tu de ce mai existi daca sunt eu?” Prietenia a raspuns “Ca sa aduc un zambet acolo unde tu lasi lacrimi”.
Prietenii sunt buni atunci cand plangi si ai nevoie de cineva care sa-ti spuna ca totul va fi bine, ei sunt buni ca atunci cand te plictisesti sa poti sa-i suni si sa incerce sa te distreze, mai sunt buni si ca atunci cand esti trist, suparat, saturat de viata, deprimat sa fie langa tine si sa-ti arate ce frumoasa este viata …dar tot prietenii sunt cei care-ti intorc spatele atunci cand nu mai au nevoie de tine, sa nu te mai sune atunci cand au pe cine sa sune, sa nu te mai salute atunci cand saluta pe altii, sa uite cu totul de tine atunci cand au o persoana langa ei care le ofera totul …si apoi tot ei sa se intoarca cu coada intre picioare atunci cand nu mai au la cine sa apeleze si ai ramas tu …tu cel care mereu ii ajutai, mereu ii ascultai, mereu sareai cand aveau nevoie de tine …doar tu…