Am pornit la drum,pur precum lumina, un copil cu scantei in ochi care nu stia ce-nseamna vina, cautand iubirea si stima, si cum nu stiam sa lovesc
viata m-a lovit prima, si am aflat ca nu-i prea rau sa nu fii om,sa fii prea om e crima, si uite-asa,a picurat un pic de negru in esenta mea, pentru
 ca ceilalti nu dadeau doi bani pe decenta mea, si-atunci mi-am spus "nu mai e loc de nimic sfant in lume", ne pierdem printre ace,fumuri si glume facute
 pe seama celor slabi, ne nastem sanatosi si incercand sa ne vindecam devenim bolnavi, vezi tu,viata-i o strada slab luminata,plina de gropi, plina de
blocuri gata sa cada,ghici peste cine, plina de focuri,gata sa arda,pe oricine, cat despre mine,nimic din tot ce misca nu ma mai misca, doar ura ma pisca,
din cand in cand,facandu-ma sa strig "ura" si azi o sa m-avant,in rest doar acelasi praf doar in alt vant, si nici eu nu mai sunt acelasi si nici nu mai
 stiu cine sunt..