In lipsa de ocupatie… am inceput sa prind moment cu moment si sa le leg pe toate intr-o cununa de amintiri. In lipsa de timp… le parasesc neterminate in trecut si merg mai departe, cu pasi repezi… alerg dupa ceva imposibil de descris, sunt atat de grabita incat uit sa intreb trecatorii ce nume poarta. In lipsa de nume… ma amagesc cu metafore si imagini de stil, cu porecle fugare, lipsite de expresie… In lipsa de foi… imi scriu franturile de trairi pe aripile ingerului meu pazitor, desi stiu ca atunci cand cuvintele vor deveni prea grele, el va pica, iar eu voi ramane singura. In lipsa de nimic… caut totul, desi nu am nevoie de… totul. In lipsa de… mine… cos papusi de carpa si le dau viata. Le legan la pieptul meu si le cant un vis pierdut de copil… In lipsa de voce… imi adun fortele si las ochii mei orbi sa vorbeasca pentru mine. Insa in lipsa de mine… in lipsa de mine, cos papusi de carpa si le dau viata…
Totul e vis… atat de mult si de magic, fermecator vis. Iar uneori simt cum imi pierd contactul cu simturile trupesti, inecandu-ma in vise care nici macar nu imi apartin, vise pe care nici macar nu le-am visat. Si raman acolo, nedumerita… cu vesnica intrebare pe buze… « Unde ? ». Insa in lipsa de voce… in lipsa de voce………………………………Si eu sunt un vis. Poate in acest moment un oarecare doarme si imi vede chipul pe ecranul dorintelor sale… iar atunci cand visul se va sparge in bucati, iar bucatile se vor inchega intr-un cosmar… atunci cand eu voi deveni cosmar, voi privi dincolo de barierele irealitatii si voi sugruma mintea celui care ma viseaza. Si voi fi libera… atat de libera… ma voi pierde in eter, ca un val de vant renegat de zei… ca o adiere de mare renegata de ape. Ca orice vis… ma voi spulbera in balonase de sapun si mi se vor sparge sperantele de zidurile crunte ale vantului. Ca orice vis… dar in lipsa de vise… in lipsa de vise mor. Iar… in lipsa de moarte ? In lipsa de moarte iau viata si o spanzur de propriile-mi franghii de disperare… In lipsa de franghii… sau de disperare… Dar in lipsa de sfarsit ? In lipsa de sfarsit aberez pagini intregi, ah… ingerul meu are doar doua aripi… aberez pe fata-verso… iar atunci cand ingerul meu va cadea in eternitatea sa muritoare… in lipsa de inger… voi scrie poate pe coarnele unui demon. In lipsa de demon…voi abera cuvinte care ma dor si voi plange pt viitor k sa uit k cele 2 arpi sant doar o parte din sufletul meu si al tau ...sunt 2 u si q mine...q infinit...ji fara descriere
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Report Abuse
