Se spune ca cei mai buni prieteni sunt aceia care aud durerea in vocea ta si simt suferinta in glasul tau cand ceilalti sunt prostiti de zambetul tau! …Si pentru ca tu mereu ai fost primul care mi-a aflat durerea… …si pentru ca ai ramas langa mine si dupa ce ai aflat`o…pentru ca m-ai ajutat sa inteleg ca nu toti oamenii îmi vor binele..si nu toti oamenii au suflet bun…pentru ca mi-ai povestit atatea lucruri frumoase incat am simtit ca le-am trait si eu..prin tine…pentru ca oricate fete au fost la un moment dat mai importante decat mine…ele au plecat din viata ta…dar eu am ramas mereu acolo…in umbra…in tacere…Am tremurat impreuna..am ras impreuna…am fost tristi sau veseli…nostalgici sau melancolici… Dar tu mereu ai fost cu picioarele pe pamant…ai stiut sa ma aduci la realitate si m-ai invatat sa afisez acel zambet fals…care m-a ajutat mult…M-ai invatat ca nu este bine mereu sa am prea mult bun-simt…M-ai invatat sa spun Nu… sa am tupeu…sa fiu…mai nesimtita J . Nu vreau sa sune a clisee cuvintele mele…dar asta am simtit in momentul asta…ca trebuie sa iti multumesc pentru tot…probabil mai sunt si multe alte lucruri pe care le-am omis…dar incerc sa le pun la un loc…si sa iti multumesc pentru tot ce ai facut si ai fost…pentru ca eşti prietenul meu cel mai bun!Se spune ca prietenia este ca vinul…pe masura ce anii trec…devine tot mai valoroasa…Ceva similar pot spune si despre viata…cu fiecare an adaugat …aduni noi amintiri, intamplari, idealuri si dovezi ca nu ai trecut prin viata degeaba…Ci ai dat valoare fiecarei clipe. Tu ai reusit in acesti 15 ani sa aduni amintiri si sa traiesti experiente pe care poate unii oameni nu le-au trait de-a lungul unei vieti intregi. Prin micutul meu caodu…am incercat sa iti creez si eu niste amintiri ale trecerii tale prin timp…ale evolutiei tale…ale tale pur si simplu...