Doar faptul că sunt aici, întotdeauna...

.......ai vrea să îmi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu...
- Dacă ai timp, i-am răspuns...
Dumnezeu a zâmbit...
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să îmi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, iar apoi tânjesc să fie din nou copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani, iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai multi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu nu stiu încă să îşi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să îl vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să îi ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat... am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna..........