Nastere

Strigatul dureros

rupse brusc monotonul intuneric...

O lumina alba imi decolora dureros irisul incarcat de

pigmetul albastrui,

cu sclipiri de verde.

Privirea apoasa imi ingreuna acum

vederea.

Am iesit din burta Pamantului!

Ah!Placenta plina de viermi

umezi de seva.

Mi-ati ruinat oasele

cu atingerile voastre uleioase

si mi-ati spalat

orice umbra de amprente  

cu imbratisarile voastre umede!

Dar acum ...

m-am nascut un om.

Un om care va inota inlantuit

intre nebunii si ideal,

care va sparge oasele timpului cu un suras zglobiu,

care va privi zborul rostogolit

intre doua orizonturi al clepsidrei...

Mai bine spanzur aceste pofte omenesti,

inainte ca o fiinta

lipsita de vena aorta

si inarmata cu rautate

sa-mi ciobeasca sperantele,

doar pentru ca

n-am vesta anti-spulberare.

Asa o sa devin si eu...

dintr-un om cu sperante, 

o cerga aspra si rece...

Ah!Voi...

dimineti ce-mi zambeati prin draperii...