//In prima mea iubire au existat multe flori , petale cu miros de fericire , alteori trandafiri uscati. De dor…//Dragostea e ca un fulg de nea ... coboara usor si te face sa tremuri de placere, iar apoi se pierde si se topeste...//Am plans, am suferit, am pierdut atatea ... totul pentru o cauza nobila: IUBIREA dintre noi doi ... care a trecut de mult//E atat de frig ... lacrimile mi-au inghetat si nu mai pot sa zambesc ... traiesc un vis demult apus si nu-mi mai revin la viata// Fiecare cuvant e o speranta in plus ... fiecare clipa trecuta, imi spune ca moartea mea e aproape, iar eu inca visez!//Am mai pierdut inca o clipa, inca un an, inca o viata degeaba ... te-am pierdut pe tine ...//A cazut si ultima petala de trandafir ... s-a uscat si s-a pierdut mandra in toiul unei nopti tarzii de toamna :-
<//There are 2 kind of persons: who love me and who can go to hell...// Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi singura stea singura planeta, singurul soare care conteaza ! Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit..// O lacrima mi’a atins buzele uscate,
E atat de sarata…
O sageata mi’a impuns inima,
E de piatra…
Nimic nu o poate sparge,
Nimeni nu o poate deschide;
Tu ai plecat
Si ai luat cheia.
O clipa timpul s’a oprit
si te’am vazut pe tine,
Pe Stapanul inimii mele.
Oare vei veni?
Esti atat de departe
Si totusi atat de aproape,
Intind mana sa te ating,
Dar nu esti tu…//Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine
Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa...
si un suflet smuls din piept..//se spune k vantul nu bate atunci cand in suflet e soare/se spune k ploaia-i mai rece cand in suflet te doare/se spune k vantul nu bate deloc atunci cand iubesti/dar frunzele toate se misca sa stii k-mi lipsesti/te voi astepta toata viata mea......//Imi este greu sa cred ca nici nu ma cunosti,
Ca-n noaptea grea nu te gandesti la mine,
Iar ziua nici nu imi vorbesti
Si am ramas straina pentru tine
Incerc sa cred ca poate ma iubesti,
Dar,e un vis de nebunie,
Cum pot sa cred ca ma iubesti?
Cum pot sa cred o-asa copilarie?
Dar asa-s eu ,o visatoare.
Eu tot mai sper in mintea mea
Dar dimineata-n desteptare
Ma doare nepasare ta
N-ai nicio vina, nu te critic
Ce drept am eu sa te acuz?
Cand sunt o biata frunza moarta
Pe-acest pamant atat de-ursuz.
Ce drep am eu la fericire,
Cand eu ranesc pe altcineva?
Cind dupa-o trista despartire
Eu vreau sa uit pentru-a spera.
Dar este trist,caci te iubesc pe tine
Nu vreau iubirea altcuiva
Tu esti chiar viata,pentru mine
Pacat ca nu te pot avea...//Aş vrea să ştiu
cum aştepţi înserarea,
prăbuşit
în fotoliul tău comod.
Aş vrea să văd
cum dispare lumina,
blând,
de pe chipul tău,
cum priveşti cerul,
ultima rază
ce străbate printre nori,
cum ochii tăi
încărcaţi de lumina de peste zi
strălucesc a iubire…
Aş vrea, oh, cât de mult aş vrea
să ştiu
dacă-n visele pleoapelor tale
mai sunt,
înca mai exist…//Mi-e dor de clipele
întâlnirilor noastre,
în serile de iarnă
albe, albastre.
Mi-e dor
de emoţia primelor ninsori,
de fulgii de zăpadă
ce cădeau, se topeau
pe buzele noastre fierbinţi.
De vraja unei mângâieri,
de căldura,
de fiorii trupului tău
mi-e dor.
De cuvintele de dragoste,
de călătoria gândurilor
în lumea cerurilor
pure, albastre,
mi-e dor.
În lipsa ta
sufletul mi-e sărac,
surd, orb şi gol.
De clipele întâlnirilor noastre
mi-e tare, tare dor.//Ţi-au retezat rădăcinile
Şi-ai rămas totuşi pe pământ.
De unde-ţi vei lua seva?
De unde? De unde?
Tot întrebându-te,
Te-ai înfăşurat de trunchiul unui copac...
Te bucura soarele,
Te biciuiau vânturile,
Tu rezistai prin rădacinile lui,
El rezista prin mlazile tale înamorate.
Până-ntr-o zi
Când fiul lui Zeus, mânios,
Şi-a încruntat sprâncenele;
Nori grei au venit,
Aduşi de vânt...
Furtuna a doborât copacul înalt.
Vai, rădăcinile! Ai strigat,
Îngrijorată de propria-ţi existenţă//Singuratate
Inceputul nu are sfarsit.
Nu e corect, dar nici gresit;
Asa a fost mereu sa fie,
S-asa va fi pana-n vecie.
Un suflet vine pe Pamant, traieste viata alergand
Caci ea nu sta defel in loc,
O viata ai, restu-I soroc.
Iar viata trece cum e clipa
Si moartea ne repeste-n somn
Si sufletele iar adorm.
Nu e nimic si totusi e,
Un suflet prin in neclintire
Si sta s-asteapta clipa-n care
O viata ii va da suflare.
Nu stiu daca e zi sau noapte,
Nu stiu de-s ganduri sau doar soapte
Nu stii ce e in jurul tau,
Vezi doar la mortii negru hau.
E frig si este bazna-n jur
Si clipele mintile-ti fur
Esti sungur si vei fi mereu
Si tot asa voi fi si eu.//
glitter-graphics.com
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Give 'em Five
Use This Skin
Report Abuse
te iubesc ;;)
:x
trebuie sa iti povestesc niste chestii thuuuuuu :x ...probabil ca ghicesti deja despre ce e vorba :))
dar :x
eu is happy..
si maine party :x