Ca nişte războinici istoviţi pe campul de bătălie acoperit de cadavre, cei doi se împleticesc şi se lovesc. Puterile amândurora se sleiesc rapid.

  Ea cade.

  Al-Lat, regina nopţii, se rostogoleşte prin vazduh, se prabuşeşte cu capul jos pe pământ, ţeasta i se sparge în bucaţele şi ea ramane acolo: un înger negru decapitat, cu aripile smulse, un morman mototolit lângă o poartă mică de nuiele din grădinile palatului şi cu gura cascată larg la porţi. Pe masura ce oamenii intră, el ii inghite întregi.

  Trupul lui Al-Lat s-a zbârcit şi a dispărut în iarbă, lăsând în urmă doar o pată întunecată şi în acest moment toate orologiile din Desh incep să bată. O fac neintrerupt, dincolo de douăsprezece, dincolo de douăzeci şi patru, dincolo de o mie şi unu, anunţând sfârşitul Timpului, ora de dincolo de măsuratori, ceasul întoarcerii în exil, ceasul victoriei apei asupra vinului, al începutului Netimpului imamului. 

                  Versetele Satanice - Salman Rushdie, pag 258, Editura Polirom