Era odata o insula unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea... si ca toti ceilalti, Iubirea. Intr-o zi, locuitorii insulei au fost anuntati ca insula se va scufunda. Atunci fiecare isi pregati barca pentru plecare. Numai Iubirea fiind saraca si neavand barca personala ramase pana in ultimul moment. Cand insula fu pe punctul sa se scufunde, Iubirea se decise sa ceara ajutor. Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii vorbi: "Bogatie, ma poti lua cu tine?". I se raspunse astfel : "Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine." Iubirea se hotara atunci sa ceara ajutorul Orgoliului care trecea si el pe-acolo intr-o nava superba. Zise : "Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?". Orgoliul ii raspunse : "Nu te pot ajuta, Iubire. Aici e totul perfect si ma tem ca nu cumva sa-mi strici nava..." Cand Tristetea trecu pe-acolo, Iubirea intreba din nou : "Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine !". "Oh, Iubire..." raspunse Tristetea, "sunt atat de trista incat trebuie neaparat sa stau singura". Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita de sine incat nici macar nu auzi rugamintile ei. Dintr-o data se auzi o voce : "Vino, Iubire. Te iau eu cu mine." Iubirea se intoarse si vazu un batran intr-o barca. Se simti atat de recunoscatoare incat uita sa-l mai intrebe pe batran cum il cheama. Cand ajunsera pe tarm, batranul pleca. Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora, si intreba Cunoasterea : "Cunoastere, imi poti spune cine a fost batranul care m-a ajutat?". "Era Timpul", raspunse Cunoasterea. "Timpul?" se intreba Iubirea "dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?". Cunoasterea ii zise : "Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata".
A fost odata....un baiat.....si-o fata.... Baiatul......era micutz....cam la 16 ani asha.....adolescent..... iar fata.....era mai micutza decat el cu vreo 2 anisori..... ingerasii lor traiau paraleli...niciodata nu se intalnisera pana atunci... astea pana intr-o zii.....cand ingerasul baiatului a fost vazut de ingerasul fetei...., acesta l-a placut si o perioada de timp a incercat sa se faca observat de ingerasul baiatului......dar in zadar....
Intr-o zii ingerasul fetitei a scris pe un norisor cateva cuvinte magice si a suflet norisorul pana la ingerasul micutului baiat..... atunci ingerasul, fiind cuprins de vraja acelor cuvinte dulci.....a pornit pe drumul norisorului pana la ingerasul timid al fetitei....
in aceea zii baiatul i-a marturisit fetei k o place...fata a fost extrem de fericita k in sfarsit putea spuna baiatului ce simte pentru el.... cei doi ingerasi s-au imbratisat atunci...si-au unit inimioarele si s-au facut un singur suflet...Nu mai puteau zbura decat imbratisati...
...Totul era minunat...cei doi tineau unul la celalalt, se iubeau, doar ca distanta dintre ei ii punea mereu la incercare....ei treceau mereu peste toate greutatile ce ii apasau, iar amarul dor dintre ei le strangea legatura si mai mult....
Asta s-a intamplat acum 44 de ani cand cei doi erau adolescenti....toata lumea din jurul lor spunea ca ei exagereaza si ca nimica nu va rezista....acum ei , la 60 de ani stau pe prispa casei lor si privesc cu drag nepoteii ce alearga nestingheriti prin iarba verde din gradinita casei.... Au demonstrat lumii k au invins distanta si ca dragostea lor a fost atat de puternica incat a invins totul... Te iubesc ingeras si shtiu k asta e povestea vietii noastre....mi-a soptit-o mie aseara ingerasul meu....mi-a spus sa nu o spun la nimeni....sa o tin numai pentru mine,...dar cum tu esti o parte din mine trebuie sa o shtii si tu