si iar imi vin in minte vorbe goale gandindu-ma departe-n viitor.

himere de speranta plutesc in aerul imbacsit de trecut.

nu simt decat dispret si ura..

dar pentru cine?pentru ce?pentr-un pamant fara cer si pentr-un soare efemer,

simt cum orbesc,cum auzul,mirosul si toate simturile mi se taie;

si totusi,as vrea sa pot lupta

inainte,sa fim o singura faptura eu si-a astrelor vapaie.. 

dar ce folos daca duc o lupta atat de-ncrancenata in lumea asta oarba si necreeata niciodata?

stiu,totul e-n zadar,iar sabia durerii imi sfarteca inima neagra ca intr-un cosmar.

in noaptea asta de pucioasa,doar eu si fantasmele cimitirului pasim in intuneric.

muscam din tarana uscata a neanduratului pamant si zdrobim suflete ale blandetii

in minunata imparatie a raului,a mortii si a beznei denepatruns..

cu ochii rosii,insangerati si cu  mainile murdare de sange,patrund in infern sfartecand cruda soarta a mea,a tuturor..

ca intr-un film de groaza ma dezlantui odata cu furtuna si plang,si zbier,dar in zadar,caci tipatul meu se topeste in vuietul ingrozitor al iadului.

scapare nu mai am;pam,antul ma cheama,eu ma intind in sicriul lui,inchid ochi,incrucisez mainile pe piept si astept ca pumnalul infipt in inima  sa-mi curme rasuflarea cea de pe urma..

ingheata vazduhul,ingheata noaptea,ingheata sufletul meu zdrobit,ingheata umbrele in cimitir.

si simt cum bucati din mine sunt luate pe aripile mortii si imprastiate in infernalele gropi al evazduhului...