Intinde mana si-o sa-ti pun in palma
Sufletul meu in furtuna calma
Inchisa intr-o raza de soare,
Caci vreau sa vezi a vietii culoare,
Uite-mi inocenta, vezi sa retii cum moare,
Rup tacerea, sparg peretii cu care
Imi impartaseam secretele,
Iti dau tie calitatile ca sa elimin defectele,
Oricum vietii nu-i poti opri efectele,
Nu poti plati pe nimeni sa simta regretele
In locul tau.
Joaca rolul tau, fa-ti regulile tale si jocul tau.
Ca sa te-ajut iti dau esenta mea,
Slabiciunea si forta mea,
Intunericul si torta mea.
Sper sa inveti din ele, caci unele intamplari ingheta simturi
Si tu nu trebuie sa ingheti cu ele

lasa sabia jos. N-o sa vindeci cu ea o inima rupta,
S-ar putea sa te mire, dar dragostea nu-i o lupta.
Tot ce incerc sa-ti spun e ca am un raspuns
Astept doar vremea cand o sa ai o intrebare de pus.

 Si plangem, in brate ne strangem si iertam,
Suflete frangem si plecam
Si suntem oameni, trebuie raspunsurile sa le invatam,
Si de intrebari, de intrebari, hmm, mai ales sa uitam.
Am pierdut destul timp si simt totul schimbat,
Am luptat, castigat, pierdut, regasit,
Apoi te-am respins, impins, imbrancit, m-am dezgolit
De trecut de prea multe ori,
Am simtit corzile sufletului precum cele ale unei viori
Am vazut cum e sa mori,
Of si ce frumoasa-i moartea,
Am transmis cartea sfanta in acorduri muzicale
Si ma framanta inca detsule intrebari fara raspuns,
Dar am patruns destule porti inchise,
Am fost legat de destule vise
In versuri multe sufletele celor din jur le am scrise
Si daca as fi intrebvat daca stiu cine sunt
As putea spune ca am aflat
Si tocmai de aceea am sa fur ideea
Si-ai sa te peirzi poate definitiv renuntand la ratiune
Si dorind sa actionezi instinctiv de-acum inainte
Si dupa tot ce am spus am un raspuns,
Dar mai ai o intrebare de pus?