Un zambet a fost suficient... pt a-l iubi... lumina ochilor lui mi-a orbit sufletul, vorbele spuse imi sunt si acum tiparite in minte.. fiecare cuvant, fiecare soapta.. vocea lui... o voce suava, gingasa ce ma alina mereu... stateam ore-n sir si discutam... discutam orice, despre soare si luna, despre moarte si viata, despre vreme, despre noi... despre lumea mea sau lumea lui... nu m-a atins niciodata, cu toate k am impresia uneori k pe obraz ii simt parfumul... e departe de mine.. mult prea departe, l-am cunoscut pe net, cand privirele ni s-au intalnit am simtit amandoi ceva puternic.... cred k jumatate de ora ne-am privit fara sa ne scriem macar un cuvant.... of... ce ochi, ce buze, ce om.... un inger... ce cobora in fiecare noapte in visele mele si-n fiecare zi era acolo, in lumea lui, ma astepta..... nu-mi cerea nimic... doar imi oferea, ma facea sa zambesc chiar si atunci cand credeam k e totul pierdut... stia sa-mi stearga lacrimile fara sa ma atinga.... stia sa-mi vorbeasca fara cuvinte.. doar prin priviri... m-a facut sa iubesc uratul existent in lumea mea.... sa iubesc ploile, furtunile... sa ma iubesc pe mine.... si pe el.. il iubesc foarte mult... si stiu k si el ma iubeste... mult... dar mereu acelasi dar... mi-a promis k va veni, ma va strange in ale lui brate.. va fi langa mine.... de o saptamana nu mai stiu nimic de el.. am incercat sa-l sun, are tel inchis iar pe msn e mereu offline.... de o saptamana nu reusesc sa ma concentrez asupra studiilor.. ma gandesc doar la el, si plang, alerg, ma ratacesc, simt k ma prabusesc.. totul e o nebunie inecata in ceata durerii.... nu mai vreau sa sufar... imi pun prea multe intrebari... dak i s-a intamplat ceva?dak nu ma mai vrea?prea multe intrebari... prea multa iubire... prea trista lumea mea fara el.. de fapt fara el totul e lipsit de rost.. nu pot sa merg mai departe... m-a invatat multe dar nu m-a invatat cum sa traiesc fara el.... fara vorbele lui, privirea lui... iubirea lui...... imi lipseste... si-mi va lipsi... mereu... eu inca il astept.... prea trista aceasta asteptare... prea trista sunt eu.. prea trist e totul fara iubire.......
Un zambet fals il poate avea oricine...eu...zambesc de mult timp prea fals...m-am saturat...ajunge...oare Dumnezeu nu vede cat sufar?Oare ce sa fac ...vreau sa-l uit...vreau sa nu mai visez la lucruri frumoase care nu vor fi niciodata realitate...m'a facut sa sufar si nu o sa-l iert niciodata pt asta!MA DISTRUGE...in fiecare zi ma gandesc la el ..nu mai vreau!!!:-<