Uneori cuvintele,fie ele asternute in nuante vii de albastru pe hartii sau rostite cu glas suav sau grav,se sting ca lumanarile in bataile vantului nelinistit de toamna tarzie sau esueaza ca barcile in larg pe timp de furtuna,cand isi doresc sa reflecte batatile inimii sau trairile ce macina sufletul.Totusi voi incerca sa-i dau cuvantului,pentru cateva clipe,misiunea de a se oglindi cu o zi din viata sufletului meu,de a fii vocea lui.Dimineata:o noua zi fara tine,o noua zi in care trebuie sa ma lovesc de realitate,de faptul k nu mai esti,ca noi nu mai suntem,ca o sa ma hranesc o zi in plus cu amintirile mele(ale mele doar,caci tu ai uitat pana si amintirile),un cantec care,fara sa vreau,ma face iar sa plang(si am zis de atatea ori k nu o sa mai plang,ca o sa te uit curand,pentru ca n-are rost sa sufar),un cantec care ma poarta prin labirintul de un obscur infinit al amintirilor si ma face sa-mi cant si eu la randul meu durerea si dezamagirea amortite in fiecare clipa a existentei mele de luni intregi.Seara trebuie sa adorm gandindu-ma la cineva si,cum cu nimeni altcineva nu am atatea amintiri frumoase,care sa imi hraneasca sufletul,gandurile mele zboara dezordonate catre tine,catre sarutarile lungi pe care ni le faceam,catre lucrurile care nu mai sunt,care s-au spulberat,care au murit...Dar poate intr-o zi se va renaste o noua iubire in sufletul meu,dar e foarte greu,deoarece sufletul meu nu e ca al tau nu poate trece de la o iubire la alta,nu e atat de schimbator...As vrea sa stii ca nu te voi putea opri din drumul pe kre l-ai ales dar knd o sa ajungem acolo sus in ceruri,un inger iti va spune cat de mult te-am iubit....!!!;)
We have restored much of the profile comments data, and will continue to restore the remaining comments over the next few days. We apologize for the delay.
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Use This Skin
Report Abuse
