Totul a inceput dintr-o simpla intamplare,nu si-ar fi inchipuit ca vor ajunge sa fie vreodata impreuna...Dar s-a intamplat...
  Se cunosteau de cativa ani fara sa fie intre ei ceva mai mult decat amicitie.Poate ca a durat destul de mult pana ca ei sa isi dea seama ca se iubesc...
  Din ziua in care s-au hotarat sa fie impreuna nu exista zi fara sa nu se vada...era asa de frumos...armonie,dragoste,credeau ca nimeni si nimic nu le-ar putea strica fericirea...pacat ca exista lumea rea si invidioasa,multe intrigi,vorbe de tot felul,rautati,ii faceau sa se certe din ce in ce mai des...
  Din focul ce ardea in sufletele lor ,incet incet la fiecare cearta ramanea o urma de cenusa...Zilele parca treceau mai greu,se vedeau din ce in ce mai rar,certurile continuau...in schimb dragostea ramasese la fel...
  Ea ar fi facut orice pentru a inceta aceasta pasa proasta a relatieri...si s-a hotarat...sa vorbeasca cu el...
  -Iubitule...
  Ce va mai ramane din dragostea noastra daca la fiecare pas exista o scanteie?
  Te rog spune-mi ca inca ma iubesti si niciodata nu o sa pleci de langa mine orice s-ar inatampla...
  Cu fiecare vorba el o ranea mai mult,simtea ca nu o mai iubeste ca la inceput,ceva se intamplase...si atunci ea a hotarat sa puna capat realtiei...i-a trimis un mesaj ...scris printre lacrimi...
  "Cu sufeltul ranit,inima sfasiata,lumea se naruie peste mine...nu pot sa inteleg cum s-a ajuns pana aici,ne iubeam atat de mult,de la ce a pornit totul?
  Mai bine punem capat aici decat sa mai suferim in continuare...
  Te iubesc si nu o sa te pot uita niciodata,si daca voi fii nevoita sa mor...voi lua cu mine in mormant dragostea ce ti-o port...
  Si daca intr-o zi vei vrea sa-ti amintesti de mine,cauta-ma.
  Adio!"
  Dupa acest mesaj dureros astepta un raspuns din partea lui,oricare ar fii fost...
  Se facuse 3 dimineata...nu primise nici un raspuns...isi pune capul pe perna si incearca sa doarma...
  De dimineata se trezeste si se uita direct la telefon,insa nu avea nici un raspuns...totul ii parea confuz...defapt el oare chiar asa vroia?
  Zilele trecea ,ea nu mai manca,nu mai vorbea cu nimeni...
  In una din zile ,a vrut sa iasa in parcul unde se vedeau ei zi de zi in speranta ca poate il va intalni...
  Asa a si fost...el statea pe banca lor...s-a dus spre el,l-a strans in brate,l-a sarutat,dar el vazandu-si prietenii a impins-o si a plecat cu ei...
  Ea a ramas pe jos si langand si-a jurat ca n-o sa-l mai caute niciodata...
  Pe drum,trecea pe lana un lac,unde si-a jurat iubire prima data...statea pe pod...plangea si isi amintea tot ce a fost frumos...a aruncat simbolul dragostei lor...verigheta...,apoi...simtind din nou indiferenta lui...si-a dat seama ca viata fara el nu mai are rost ,si s-a aruncat in gol peste pod...luandu-si viata...
  Poate intamplarea a facut ca el sa fie in apropiere si sa o vada....a sarit dupa ea,dar nu a mai gasit-o...lacul era foarte adanc...
  A iesit dupa ajutor... dar era in zadar...cand au scos-o era deja moarta...
  Era trist,a luat-o in brate si a urlat spre cer
  "Te iubesc!!!!!Dde ce ai facut asta???"
  S-a facut seara ,ea statea in sicriu imbracta intr-o rochie de mireasa superba ,el era imbracat in ginere...statea aplecat peste sicriul fetei sarutand-o pe frunte si soptindu-i la ureche cat de mult o iubeste si cat de rau ii pare ca a ascultat de prietenii lui...
  "Doamne !!! Ce a fost in capul meu...de ce nu mi-am asculat inima iubito???De ce a trebuit sa ascult de altii?De ce Doamne a trebuit sa se intample o tragendie ca sa imi dau seama de ce am pierdut...?Era tot ce aveam mai drag pe lume...era sufletul meu,bucuria mea!!!
  Ce e viata mea fara tine???...NIMIC..."
  La inmormantare,cel mai greu moment...toata lumea plangea,totul era o drama...el era...pierdut...absent...nu vorbea...nu facea nici un gest...decat plangea si se uita in gol...
  Toti au plecat,el a cerut sa mai ramana putin langa mormant...
  A scris pe copacul de langa mormant"Vom fi din nou impreuna...Te iubesc..."
  Atunci a scos un cutit,si si l-a infipt drept in inima...
  sangele curgea siroaie...
  Ultimele sale cuvinte fiind...
  "N-am stiut sa te pretuiesc cand te-am avut langa mine"
  O alta drama,moarte baiatului...
  La doar o zii dupa inmormantarea fetei...
  Familia baiatului au cerut insistent ca el sa fie inmormantat langa ea...
  Asa a si fost...
  Dupa 1 an cele doua familii se intalnesc pentru a face parastasul celor doi...
  Vorbele erau de prisos..dar un singur sfat au dat:"Incercati sa apreciati pe cineva cand l aveti alaturi...caci dupa aceea este aproape imposibil...sa mai recuperati fiinta iubita....chiar si dupa moarte