Povestea incepu intr-o frumoasa dimineata, intr-o imensa cladire, intr-o mica salita. Acolo se gasea un om, o foaie si un stilou. Lumea sa lua contur cand acesta incepu sa se joace cu literele si ideile sale. Regizorul, pentru ca asa se numea omul, isi compara creatia cu imaginea din mintea sa. Adormi si visa la noua sa lume. Totul se indrepta spre un deznodamant necunoscut.

In urmatoarea incapere actorii isi jucau rolul invaluiti de tristete, bucurie, implinire cat si regret. Mimau viata personajului in a carui piele se ascundeau.

La doar cativa  pasi departare, o alta lume, o alta viata. Din cruda realitate  pasii in lumea imaginatiei. Papusarii nevazuti isi manuiau cu atata maiestrie frumoasele papusi, incat acestea pareau reale. Erau doar iluzia sperantei...

In coltul incaperii, un mistic personaj imi atrasese privirea. Era un sculptor ce-si avea inainte piatra, propria sa lume.

Seara se lasa, si pasi pe imensa scena-a vietii fiecare fiinta si nefiinta. Si toti dansara pana-n zori. Cand prima raza de soare se strecura pe micuta fereastra, se auzi un vuiet, iar in umatoarea secunda toti se facura una cu pamantul si pamantul se facu una cu ei.

Acesta fu tragicul deznodamant.