Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat întreabã:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouã? Sau poate o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevãrat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plãcea sã fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcã nu vãzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vãzut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Existã cinci calitãti la creion, pe care, dacã reusim sã le mentinem, vom fi totdeuna niste oameni care trãiesc în bunã pace cu lumea.
1. Prima calitate: poti sã faci lucruri mari, dar sã nu uiti niciodatã cã existã o Mânã care ne conduce pasii. Pe aceastã mânã o numim Dumnezeu si el ne conduce totdeauna conform dorintei lui.
2. A doua calitate: din când în când trebuie sã mã opresc din scris si sã folosesc ascutitoarea. Asta înseamnã un pic de suferitã pentru creion, dar pânã la urmã, va fi mai ascutit. Deci, sã stii sã suporti unele dureri, pentru cã ele te vor face mai bun.
3. A treia calitate: creionul ne dã voie sã folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sã întelegi cã a corecta un lucru nu înseamnã neapãrat ceva rãu, ceea ce este neapãrat este faptul cã ne mentinem pe drumul drept.
4. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioarã, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngijeste-te de ce se întâmplã înlãuntrul tãu.
5. A cincea calitate: lasã totdeauna o urmã. Tot asa, sã stii, cã tot ce faci în viatã va lãsa urme, astfel cã trebuie sã încerci sã fii constient de fiecare faptã a ta.
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Give 'em Five
Use This Skin
Report Abuse
Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat
întreabã:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouã? Sau poate o poveste
despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevãrat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele
este creionul cu care scriu. Mi-ar plãcea sã fii ca el, când vei fi
mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcã nu vãzuse nimic special la
el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vãzut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Existã cinci
calitãti la creion, pe care, dacã reusim sã le mentinem, vom fi
totdeuna niste oameni care trãiesc în bunã pace cu lumea.
1. Prima calitate: poti sã faci lucruri mari, dar sã nu uiti
niciodatã cã existã o Mânã care ne conduce pasii. Pe aceastã mânã o
numim Dumnezeu si el ne conduce totdeauna conform dorintei lui.
2. A doua calitate: din când în când trebuie sã mã opresc din scris
si sã folosesc ascutitoarea. Asta înseamnã un pic de suferitã pentru
creion, dar pânã la urmã, va fi mai ascutit. Deci, sã stii sã suporti
unele dureri, pentru cã ele te vor face mai bun.
3. A treia calitate: creionul ne dã voie sã folosim guma pentru a
sterge ce era gresit. Trebuie sã întelegi cã a corecta un lucru nu
înseamnã neapãrat ceva rãu, ceea ce este neapãrat este faptul cã ne
mentinem pe drumul drept.
4. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui
exterioarã, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngijeste-te de
ce se întâmplã înlãuntrul tãu.
5. A cincea calitate: lasã totdeauna o urmã. Tot asa, sã stii, cã tot
ce faci în viatã va lãsa urme, astfel cã trebuie sã încerci sã fii
constient de fiecare faptã a ta.