Ma hranesc cu amintiri frumoase. Amintirile urate incerc sa le las intr-un colt de umbra. Imi aduc aminte de tine, de noi, de locuri, situatii... toate puse laolalta creeaza bogatia amintirilor mele... amintiri ce ma poarta cu gandul departe in trecut... dar totodata ma fac sa imi doresc un viitor in care sa regasesc elemente din trecut... acel trecut ce inca e prezent in inima si constiinta mea.
Din pacate acum sunt doar lacrimi... izvorate din dorul zilelor apuse de mult...
Pare a fi o poveste neterminata... o poveste scrisa cu lacrimi de sange pe o pagina prea ingalbenita de timpul ce a trecut peste ea...
Si inca o data imi spun in sinea-mi ca totul se va termina, ca acest lung cosmar in care eu nu-mi gasesc linistea, dragostea, fericirea... speranta ca acest cosmar se va fini...
Poate ca doar speranta e ceea ce ramane unui om in final... din tot nu raman decat cu speranta ca la un moment dat totul va fi asa cum imi doresc... si daca doresc perfectiune? ... nu voi gasi... dar ma gandesc ca poate din tot ceea ce sper ca voi avea sa fie macar iubirea...