Acum catva timp am citit o carte in care viata a fost comparata cu o calatorie de tren.Viata este ca ocalatorie cu trenul:urcam si coboram des,exista accidente,surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.
Atunci cand ne nastem si urcam in tren intalnim oameni despre care credm,ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre:parintii nostri.
Din pacate,adevarul este altfel.Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragoste si atasamentul lor,fara prietenia si compania lor.
E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa rol important in calatoria noastra.
Acestea sunt frati nostri,prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.
Unele dintre aceste persoane care uraca in tren,privesc calatoria ca o plimbare scurta.
Alti gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei.
Si mai exista si altii in tren,care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul celor care au nevoie de el.
Unii lasa in urma lor cand coboaa un dor vesnic.Unii urca si coboara,si noi abia i-am observat.Asa este calatoria:plina de provocari,vise,fantezi,sperante si despartiri....dar fara intoarcere
Deci trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil.
Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei...
Sa ne aducem aminte,ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra.
Mistreul cel mai mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobor cei ce calatoresc alaturi de noi,nici macar cel care sta in locul de langa mine.
Dragi prieteni,noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala.
Sa incercam sa lasam dupa noi,cand coboram,un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc ami departe.

Celor care sunt parte a trenului meu,le doresc :
Calatorie Placuta!:):*