"Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia Raiului..."
Prin constructie omul are tendinta sa vorbeasca despre lucrurile care il fac intradevar fericit si implinit...dar ce e oare iubirea? Fiecare dintre noi isi are propria definitie pentru ca fiecare traieste acest sentiment: incepem cu iubirea de mama, iubirea de tata, de bunici apoi cea de prieteni si iubit dar si iubirea tuturor lucrurilor care ne inconjoara...toata aceasta iubire formeaza un intreg care ne urmareste permanent.Iubirea este poate cel mai puternic si mai maret sentiment, el faureste oameni noi, schimba destine,creeaza cele mai mari valori molare ... cea care reuseste sa transforme simplul in complex, raul in bine, uratul in frumos sau neplacutul in placut ... cea care ne da esenta vietii, ne-o infrumuseteaza dar ... cea care ne face sa privim lumea altfel, sa ne bucuram mai intens de succese si sa trecem mai usor peste esecuri. Iubirea reprezinta legea universala a vietii iar daca ea nu ar exista noi am deveni platonici, nesemnificativi si de ce nu chiar orfani...Atunci cand iubirea ne prinde in mrejele ei noi devenim alti oameni, ea ne cuprinde intraga fiinta si ne domina de aceea oamenii in evolutia lor trebuie sa o ingrijeasca, sa o protejeze de rautatiile lumii acesteia, sa o cultive si sa o conserve ca sa evite sa cada in extrema :cand esti fericit inseamna ca iubesti, cand esti trist inseamna ca suferi din iubire. Iubirea inseamna totodata sa traiesti si viata celuilalt ( ca doar sunt doua inimi care alcatuiesc un intreg), sa uiti de tine si sa te daruiesti celuilalt fara sa ceri niciodata nimic in schimb pentru ca in asta consta placerea vietii. Asa cum lumea nu poate exista fara oameni asa si oamenii nu exista fara iubire.Iubirea e un sentiment indispensabil vietii la fel ca aerul sau apa...Eu iubesc...
"Viata fara dragoste e o umbra a lucrurilor care ar putea fi"