“Dintre foc si apa, din razboi si sange...purificarea vine din sabie si foc,  o sabie ce arde in foc umezita de impuritatea sangelui de om. Sangele victimelor curge aievea, pe o sabie manuita de ura, pe o sabie facuta din rau..

-Ah nenorocita ura, mi se face rau cand iti aud numele-ti spurcat de timp si rautate pura ! Nenorocire asta iti mai e numele, esti partea ce domina razboiul..razboiul intre fiinte: intre ingeri si demoni, oameni si ingeri, demoni si oameni..ah..nervii imi cuprind mintea, sufletul mi-e plin de dispret,  din cauza ta nenorcire ai adus durerea aici, durerea ce curge prin venele vietii, prin sangele pur si il transforma in durere...ah ...pentru ce  si mai preus de ce ai aparut? Ca sa faci rau? Asta nu-i scuza..de ce te transformi in sentimente cand nu esti decat rautate? Ah rautate pura...:Ura, dorinta de putere si satisfactia de a chinui pe cineva, nu e  decat o parte a raului ce domina vietiile oamenilor ce se arunca in mainile acestei energi doar ca sa scapae de o lupta, insa cu toata influenta ei nu inseamna nimic... cel putin pentru mine. O voi fiinte nechibzuite, o fiinte ce legati doua partii, ce stati la granitele binelui si raului..de ce va aruncati in ura? De ce faceti rau vietii? De ce fugiti de o lupta pe care trebuie sa o ducem? Ah nenorocitilor....ma cuprind nervii cand ma gandesc la zilele ce au trecut, iar durerea la gandul zilelor ce vor urma...”

         Nemilosul soare arde cu furie cerul, acesta se apara ecziland soarele in neant cel putin pentru cateva ore de liniste....cerul plin de rani, se scalda in durere devenind rosu. Sangele cerului se transforma in oglinda cristalului, pentru nenorocirea ce se petrecea pe pamantul razbunari si al urii. Zgomote ciudate, miros de praf de pusca distrug linistea normala a codrilor...corpuri cad neinsufletite pe iarba, in ceva timp de la rasaritul la apusul soarelui, natura parea moarta asemenea cadavrelor ce zaceau sub copaci, in     adierea vantului, dezgolite de viata. Din corpul lor un lichid ciudat, de culoarea trandafirului se scurge si ineaca pamantul suparat de veacuri. Acel lichid numit sange, curge si curge si iara curge pana ce locul s-a transformat in mormant de sange...lichidul taios sfarma pietrele si acesta incepe sa o ia la vale, acest sarat lichid, pangarit de ura si razbunare se transforma in cascada, “ sangele curge in cascada” apoi se preface in apa, caci sangele varsat nu conteaza cand razbunarea e atinsa...

   Doi ochii privesc speriati demonul de om, ce a facut masacrul, acesta ranjeste malefic si isi indreapta arma...tinteste si sangele unei noi victime nevinovate curge iar, un urlet a distrus linistea  ce tocmai se asternuse, peste codrul infectat de ura..

   Cand soarele a fugit, cu tot cu sulitele sale marii de pe cerul ranit, luna a venit pentru al mangaia, a veghiat trupurile moarte..iar jocul morti s-a repus a doua zii in miscare cand ura a venit iar peste lume....