Am ochii rosi de atata plans dar degeaba, tu nu mai vi si nici macar nu imi raspunzi la intrebarile mele. Am stiut mereu ca eu nu exist pentru tine, dar nu am vrut sa accep. Insa realitatea e mult prea cruda, daca ti-ar fi fost dor de mine, ai fi venit. Dar nu…preferi sa ma sti la mii de kilometri departare de tine, nicio problema asa voi fi, numai ca tu nu poti sa fi la departare de mine, pentru ca esti in gandurile mele, in suletul meu. Oare e adevarat ca iubirile adevarate nu se uita atunci de ce nu iti mai stiu chipul, ti-am uitat vocea. Si cel mai rau este ca uneori te-as vrea acolo unde esti dar alteori te vreau aici langa mine sa stau cu capul pe pieptul tau cum stateam altadata. Sa iti aud inima cum bate din ce in ce mai repede si dupa aceea sa stau pana se calmeaza. Zambesc acum la revederea acelor amintiri si stiu ca vor mai fi cateva dar nu mai vreau asa. Vreau certitudine, vreau ceea ce nu-mi poti oferi. Iar asta ma face sa ma indepartez uneri enorm de mult de tine. De ce mereu iubesc pe cine nu trebuie si cu toate astea simt ca tu meriti ca eu sa te iubesc. Stiu majoritatea ma considera o nebuna, uneori le dau dreptate. Pentru ca acum zic ca nu te mai vreau in viata mea si dupa nici un minut esti din nou in gandurile mele. Acum zic ca nu imi e dor de tine, ca m-am obisnuit cu tine iar dupa cateva secunde plang de dorul tau. Ce trebuie sa fac pentru a nu mai suferi? Imi raspunzi si mie pentru ca eu nu stiu raspunsul nu i-l pot percepe…astept sa imi raspunzi intr-o zi daca vei dori. Cred ca voi ramane cu speranta ca imi vei raspunde candva