Journal

De ce lacrimile se scrug si se risipesc pe obraji fara incetare?De ce simt caldura dragostei lina si dulce ca o seara de mai ,dar pana la urma acest sentiment ma strapunge prin coaste ajungand la inima iar sufletul se ineaca in frumusetea chipului tau?De ce nu-mi pot pune sentimentele in ordine sa-mi dau seama daca iubesc ,sa stiu daca sarutul tau suav se risipeste cu nuanta de sinceritate pe buzele mele? Cea ce simt eu acum e cu adevarat iubire?E oare asta cea ce imi doresc?De ce trebuie sa hotarasc eu asta? Pur si simplu:DE CE? Imi amintesc prin ceata si durere seara aceea infasurata de dorinta mea de a iubi.Nu pot s-o scot din gandul meu.Odata cu ea simt si dragostea calda si durerea vaga si rece care ma inconjoara. De ce iubirea e o amanta asa de cruda a vietii ?De ce dragostea e plina de mistere asemeni serii si lunii melancolice care imi alina cu glasul ei dulce suferinta.? Seara cand incerc sa adorm sentimentele trecutului ma sfasie in continuu iar chipul tau suav ,imi pare un miraj ,un vis ,o speranta vie care ma intristeaza , dar imi da si puterea si dorinta de a continua de a merge mai departe,de a avea din nou incredere,de a simti iar caldura blanda a iubirii. Si dintr-odata totul dispare, lumina se stinge ,iar eu ma las incet in voia somnului, incercand din rasputeri a visa la viitor si sa las in urma ,foarte departe durerea si suferinta provocate de prima dragoste ce s-a dovedit a fi un miraj trecator si totusi inecat atat in atingeri line si saruturi cat si in suferinta si lacrimi.