Prin aceasta cale e ultima data cand iti mai vorbesc despre mine despre NOI...Este ciudat cum uneori dragostea seamana mai mult decat cu ura decat cu prietenia...iubim si totuşi urâm,iubim si totusi cei apropiati noua...Poate ca nu vrem sa se intample cu adevarat si totuşi o facem...crezând ca dragostea ne da dreptul să greşim...deschizând răni in sufeltul celorlalti,spunem mereu*Am facut-o pentru ca te iubesc*,totul este din dragoste*si totusi cat de mult greşim.Cand iubesti,nu ranesti,nu ceri nimic celuilalt,si nu astepti sa ti se dea,pentru ca dragostea vine din adâncul sufletului tau,nu jigneşti şi nu faci reproşuri celuilalt pentru ca dragostea este intelegere si respect pentru orice si oricare ar fi hotarârea celui de langa tine.Dragostea sufletului nostru se pierde undeva in infinit,printre rautati si egoisme si ajunge la sfarsit si se pierde intre regrete si păreri de rău si toate acestea pentru un simplu motiv pentru ca nu înţelegem cu adevărat sentimentul cu numele Dragoste.