Acuma-mi tac in liniste,
Si-ti scriu, nu ma auzi,
Sunetul nu-mi-ntinereste,
Pacat in cor de surzi,
Ai ajuns sa-mi stai,
Tacutul linistit,
Mereu o sa-l ai,
Nu-ti pare prea surzit?
Si-mi pare ca-s singur,
Cu mine insumi,
Cu toate ca-n jur,
Roiesc copii lumi...
Si de ma-nvart,
Si eu pe langa,
Universu-mi spart,
Lumea ma planga...
Si sta si se opresete,
In urma lasa-o gara parasita,
Dar parca drumul meu nu se sfarseste,
Si nu-mi gasesc inima ratacita.........
Nu mai plange
Ce-ai frant nu mai poti frange
Si de lacrimi vei strange
Presarele pe chipul celor ce nu ma vor plange
Coboara neagra fata,
Cu toate o data,
Dandu-ti fiorul eternei linisti,
Si te-ntrebi traiesti?
N-ai murit inca,
In negrul ce-nconjuara stanca,
De-o lumina ce ea i-o fura,
Noapte-mi sfanta dura...
De langa tine am plecat,
Vreau sa-ti spun ca mi-a pasat,
Mi-e greu sa stiu ca in urma mea eu te-am lasat.
Dar acum nu am ce sa mai fac,
Stiu ca poate tie-ti este greu,
Eu o sa te iubesc mereu,
Nu am de ce sa tac,
Pentru ca inca te plac…
Imi pare rau ca nu ti-am spus,
Ca de langa tine voi fi dus,
Nu am avut de unde stii,
Ca in curand eu voi murii…
Toate din brad verde,
Reprezentand plecarea,
Mult prea repede,
Si-n ochii de vrea,
Ea ti se pierde...
Stand pe un mormant,
Acoperind un vesnic,
Mult prea repede pamant,
Ce-n el tu esti un pustnic...
Coroanele, mormintele,
Ce grele, reci cuvinte,
Imbraca, podoabele,
Ce-mi par prea sfinte..








