sa sti k mori...nimik nu e mai greu si mai apasator.te cuprinde teama,disperarea si transpiratia...cand t gandesti ca nu vei m fi p acest pamant,k nu te vei m intoarce p aceasta lume...vei fi inchis intre 4 scanduri sub pamant mult umblat d tn...t sufoci in frik,semtimentul care incet,incet scapa si ajunge in adancul sufletului...este sublimul exprimat prin teama...esti pur si simplu ingrozit de acest gand...totul este negru-putin spus...defapt nu m simti nimik...deja t vezi culcat intr-un sicriu,carat pe aleea cimitirului...vezi zambetul groparilor...visezi urat,visezi schelete,visezi rude apropiate,oamenii morti p care i iubeai foarte mult si care aqm t cheama...ii vezi,ii auzi strigandu-ti numele,ii simti aproape d tn,atingandu-te p umeri,p fata,imbratisandu-te k dupa un veac d durere...unul,cel p care l-ai iubit cel m mult si nu a parasit acest pamant k tn,iti daruieste ceva...o cruce...o cruce lucioasa,d marmura alba...tu...nu o vrei.p urma crezi k e doar un vis,k nu s poate,k nu exista.si totusi auzi chemarea...si raspunzi......
a doua zi...sfarsitul...si esti pregatit,nu t m sfasie cumplit spaima k nu vei m exista in chip material...acum iti e m putin frica.dar moartea mai intarzie.cine stie cea intanlnit in calea ei...poate k ti-a m lasat un ragaz...pt c oare?nu conteaza....a venit...si o stii foarte bine...este un sentiment ciudat,teama a fugit,iar groaza a disparul...acum pastrezi din nou acel vis,sau poate acum nu m visezi...si totusi,revezi acele chipuri care t cheama cu atata ardoare...regasesti crucea d marmura alba,dar nu p jos cum ai lasat-o...ci infipta in pamant pe care numele ti-e scris!
vezi o lumina alba,orbitoare.ai plecat,esti p drumul catre ceruri,si nu m simti pamantul p care ai trait,fara s stii....... | |
|
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Give 'em Five
Use This Skin
Report Abuse
