De ce ne-am obisnuit sa ne trezim dimineata si sa ne mintim frumos?
De ce e simplu sa spui "nu"?, cand sufletul iti spune "da"?
De ce - inevitabil - pozam in victime, cand vrem sa ne simtim invingatori?
De ce ne mintim ca suntem intangibili, cand existenta noastra e un sir inevitabil de trairi?
De ce asociem fericirea cu himera multumirii?
De ce "atat cat avem" e "prea putin"?
De ce avem vesnica dilema "Ce e fericirea?"
Sa iti doresti ce ai sau sa ai ce iti doresti?
De ce orice insatisfactie e un lamentabil esec?
De ce am uitat sa uitam de tot si sa ne bucuram de ce avem?
Tot ce avem e ACUM, AICI...Si totusi, de ce am uitat sa apreciem momentul?