
VINO! S-a lasat amagitoare noaptea, cuprinsa de-un intuneric ametitor, se joaca si luna, imi mangaie chipul, sperand sa-si alunge singuratatea. E trista de veacuri... desi lumineaza asemeni unui zambet ce ascunde sute de lacrimi. Visez in tacere, astern ganduri si soapte, ma simt abandonata in tristete, dar imi lipseste aerul, as vrea sa ascult, dar nu inteleg tacerea. Unde esti sa pot zbura? Un suflet ce-i singur, nu oglindeste nimic fara parfum, degeaba si floarea... stiu ca ma cauti, am aripile frante... grea e magia cand crezi doar in ea, de ce nu te apropii? Strange-ma-n brate! Arata-mi lumina, acopera-mi ochii... mangaie-mi buzele ce parca suspina, otraveste-ma cu dulceata ta, am sa mor pt tine, sopteste-mi dorinte, doreste-ti in soapta, iubeste, alinta, saruta, priveste... traieste prin mine, suspina, zambeste... alunga-mi amarul, uita de lume, de pasii tristi ai singuratatii, ecoul lor apasator imi inunda timpanele, amortind sufletul... am ramas doar o flacara-n vant. Si ce dor mi-e de tine! Arata-te o data....