…te-am iubit…te iubesc..nu stiu…

In sufletul meu exista o imensa durere pe care nimeni si nimic nu o poate alina...dupa cuvintele tale inima mea nu mai bate cu aceeasi intensitate.. Nu mai simt fiecare raza de soare in sufletul meu...soarele nu mai zambeste la mine...nu mai straluceste cum o facea o data....pasarile nu se mai joaca cu razele lui...nu mai danseaza pe ritmul inimii mele...Vantul nu mai adie cum o facea o data acum e puternic si necrutator...spulbera totul in jurul lui...asa mi-ai spulberat si mie visurile mele...

....plutesc....Simt ca nu mai am rost in aceasta viata...uneori ...e greu sa stii ca persoana iubita...pe care o iubesti nu e interesata de viata ta....

Ploua....cerul s-a intunecat...e agitatie...norii stau pe cer si parca sunt in razboi...incetul cu incetul bobitele de cristal lovesc pamantul fraged...vantul duce gandurile mele departe...te simt atat de aproape de mine... cu toate acestea ies sa ma plimb prin parc ...

Frunzele alearga din fata mea...nimeni nu ma iubeste....ce greu e....ma plimb pe cararea pe care o data visam la tine...visam ca vom fi impreuna....dar tu ai distrus totul

Deodata un chip angelic apare in fata mea,ochii lui negri ca pamantul ma duceau cu gandul departea reflectau iubire dar in acelasi timp i se citea dezamagirea....pielea lui era mai alba ca zapada era de puf...eram asa de fericita ca l-am vazut .......ploaia a incetat razele soarelui s-au facut simtite dupa mult timp in viata mea...Ne-am asezat pe banca si am inceput sa vorbim...Cu fiecare vorba ma indragosteam mai mult ....ma cufundam in vorbele lui...ma uitam la el si nu-mi venea sa cred...

Discutiile au inceput sa fie din ce in ce mai initime...fata lui devenea rosie ca focul ce se inalta spre cerul albastru...a inceput sa-mi spuna ca iubeste...ca pentru prima data in viata se culca si se trezeste cu gandul la cineva...eram dezorientata ..o parte din inima mea era sigura ca e vorba de mine...dar cea mai mare parte credea ca vorba de altcineva.....Nu indrazneam sa-i cer numele acelei fete...dar mi l-a spus..nu am fost eu...era sora mea..

..Cerul a cazut in capul meu..imi veneam sa tip ...sa urlu...imi veneam sa ma arunc.....nu stiu.....cum sa redau acea stare.... incercam sa ma abtin..incercam sa opres vulcanul ce vroia sa erupa din sufletul meu....dar mi-am gasit niste cuvintesi i-am spus :’’-de ce nu incerci sa vorbesti cu ea ..poate sentimentele sunt reciproce..’’...el nu spunea nimic.

..Desi imi doream sa ma razbun nu puteam sa-i fac asta nici lui-persoana care imi da un motiv sa traiesc-...dar nici surorii mele..pe care desi nu ne intelegeam asa de bine nu puteam sa-i fac asta.In sufletul meu eram foarte sigura ca sora mea il iubeste....

….Nici acum nu am reusit sa depasesc aceasta stare.... nu am reusit sa ma reintegrez….privesc lumea de la distanta…as vrea si in acelasi timp nu as vrea sa ma apropii de ea....Nu sunt o persoana optimista si nu privesc in viitor...nu ma ganedsc la ce voi face maine ci la ce fac astazi...

Acum privesc senin relatia dintre cei doi..nu le doresc rau..nu as fi in stare...desi stiu ca inima mi se rupe de fiecare data cand ii vad impreuna ...de fiecare data cand se privesc...cand isi zambesc...dar asta e viata..si de asta pot afirma ca uneori o urasc!..desi suna...crud....