Despre mine…ce sunt eu…sunt o fiinta umana cu calitatzi dar si cu defecte. Despre mine cu totzi si-au dat cu parerea, cum dealtfel face toata lumea in ziua de azi. din ce motiv?nu au nimic mai important de facut cu viata lor?nu stiu…nu stiu ce am facut sa merit toata atentzia ce ei imi acorda; Acum toate “adevarurile” ce ei au crezut ca au spus si chiar daca ma prefac ca nu ma mai intereseaza, curg in sangele meu ca un venin. Ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Nu mai sunt acea fetitza dulce si inocenta, cu acei doi ochi caprui mari ce se umpleau de lacrimi la fiecare treapta ce ma impiedica sa-mi implinesc fiecare dorintza si ideal. In acele momente lacrimile mele au fost multe si eu credeam ca pot purifica lumea cu ele de toate gandurile rele. Sunt o persoana sensibila si recunosc ca sunt momente in care plang numai pentru ca vreau sa evadez, incercand in zadar sa ma refugiez intr-un locusor in care sa nu mai fiu nevoita sa fiu marioneta societatzi.
Sunt momente in care ma sufoc de prostia care uni oameni o emana si de care sunt mandri. Sunt totzi la fel si te privesc ciudat daca le zici si punctul tau de vedere sau mai ales daca ii contrazici. Pentu ei nu exista stanga sau dreapta, doar inainte. Sunt diversa pentru ca ceilaltzi nu au putut niciodata sa ma intzeleaga pentru ca niciodata nu au privit inauntru, in inima mea, si s-au multumit doar cu aparentzele. Nu s-au intrebat ce sunt eu in realitate si ce simnt in momentul in care m-au criticat. Pot fi criticata pentru ceea ce fac dar nu si pentru ceea ce simnt si par a fi. Viatza e o piesa de teatru si noi totzi jucam un rol in ea. Stam, traim in mod superficial si niciodata nu ne intrebam langa cine o facem. Omul e o persoana dar foarte usor devine o mie si prin urmare nimeni, deoarece in fiecare situatzie si cu fiecare altra persoana isi schimba rolul si se transforma in ce imprejurarile vor sa fie si nu e el insusi. Mie scarba de persoanele care se cred duri si superiori la totzi si orice. Ba chiar imi provoaca mila pentru ca se ascund dupa un paravan si dupa niste aparentze ce le ofera sigurantza dar care nu le permite sa fie ce sunt in realitate si pierd timpul, chiar viatza. Sunt dulce cu cine vreau dar acrisoara cu cine merita; chiar si asa intotdeauna mia placut sa visez. Visez ca intr-o zi o sa dispara toata ipocrizia… visez si doar visez ca intr-o zi nu o sa mai fim indiferentzi si o sa privim la lumea care ne inconjoara.Care e scopul omului in viata? Sa stranga bani si averi peste averi sau sa traiasca fericit langa averea cea mai de pretz: familia? Bani nu sunt decat un drog ce te face din ce in ce mai dependent. asta a ajuns sa fie scopul in viatza la multe persoane. Ar ajunge un moment in care sa ne gandim cu adevarat ce vrem sa facem cu viata nostra si totul se poate schimba: gandurile, gesturile, sau intr-un cuvant “societatea” in care traim si care nu cred ca place in totalitate la nimeni. Cui ii place sa se plimbe pe strada si sa vada oameni nervosi cu fetele palide de nervi si preocupatzi pentru ziua de maine?…cui ii place sa deschida televizorul si sa vada numai oameni incopetentzi care cica sunt un exemplu pentru cine ii vede si care reprezinta imaginea unei tari in strainatate? Si va mai intrebati de ce Romania nu are nici o valoare in strainatate sau are o imagine de tara de criminali si hotzii…cum poate avea o imagine buna daca nimeni nu-si da interesul pentru asta sau mai bine spus isi da interesul pentru a avea buzunarul propriu cat mai plin? Ce exemplu dau jurnalele de stiri sau revistele spectatorilor? Din o suta de stiri, 50 sunt despre prostiile care au fost facute de persoane alcoolice, 49 sunt despre asa zisele vedete care nici ele nu stiu cum au ajuns faimoase si, in final, poate o stire este despre o persoana care chiar merita sa fie vazuta datorita inteligentzei ei si care chiar constitue un exemplu pentru spectator. Acum nu ne mai mira mortile premature si nici sinuciderile. Poate toate aceste mortzi sunt un strigat de disperare dar cu sigurantza nu sunt raspunsul la toate problemele; in schimb am un mare dispretz pentru cei care rad de sinuciderile din iubire, deoarece acestia nu inteleg ca o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeste o anulare a fiintei lui, o pierdere totala de sens! Nimeni nu poate intelege daca nu a trecut prin asta. Si, in final, ma retrag in nebunia mea serioasa…tot ce am trait devine un film, o melodie ce se termina imediat dupa ce a inceput, fara cuprins sau incheiere. Incerc sa o reascult dar mie imposibil; incerc sa gasesc o explicatie, un sens dar totul e deja arhiviat si nu se mai poate retrai, incepe un alt capitol fara prea multe cuvinte…