Pierdut sub soarele mucegait Respir esenta vietii prin porii infundati Si uit privirea sufletului sincer Ce-mi striga mutenia durerii. Invaluit in negura pustie si neagra, Ma-nec in noroiul din mormant, Crucea-mi vanduta o topesc in aur Si ma topesc inghetat de focul Sufletului tau mistuit in groaza. Mi-e frica sa-ti privesc inima lovita, Ochii goi te urmaresc innotand in Marea de sange si venin, invelit In otrava inghit nobletea lumii Si stropesc cu sange florile din Mormantul destinului meu infrant. Rastignit in marea suferintei respir Durerea ghimpilor otraviti, Sorb culoarea trandafirilor negri Ce-mi umple privirea si-mi sangereaza Vederea oarba, fortata, muta, strigata.