About Me
Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa.
Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine.
Doua stele, paralele,
Stele, lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate.
Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate.
Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa.
Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine.
Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante-n noapte si
Piticii din poveste
Pentru tine toate.
Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe, si
Comorile din suflet
Pentru tine toate.
Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa.
Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine.
|
Interests
Favorite Quote
orice numai sa fie......
|
Journal
La inceput mi-am spus, ca Scarlett O’Hara, ca nu stie ce simt pentru el. Si, din cuvinte, am construit case si punti si tarmuri de mare. Nu m-au descurajat fricile lui incrustate in varste trecute. Si am luptat sa-i cuceresc increderea. M-am indarjit sa ii arat cat de mult si desantzat il iubesc, desi nu-mi raspundea nicicand cu daruiri pe masura sperantelor mele fara sfarsit. L-am ademenit spre odihna, spre lumina, spre curatenie. Si m-am lasat dusa de dragoste cum s-a lasat purtata de valuri Ofelia, in nestire. In clipele in care a venit, m-am prabusit, sinucigas, in cuprinderea bratelor lui fine, desi stiam ca ma predau, neconditionat, unei suferinte fara liman. Dupa ere de lupta cu fantomele inimii lui invinse, am inteles ca, totusi, singurul drept pe care mi-l pot castiga, intr-o poveste cu prea mult trecut si prea putin noroc, e acela de a pleca. Am incercat sa imi pregatesc inima pentru marea si trista evadare. Am plans, pana am inundat lumile. Si mi-am insangerat genunchii in fata icoanelor, rugandu-ma sa-l uit. Noapte de noapte, am leganat, inaintea caderii in somn, gandul ca-mi voi trai ziua de maine cu mintea eliberata de imaginea lui. Si-n fiecare dimineata, dragostea pentru el m-a trezit inaintea luminii. Nici nu mai stiu cand am plecat, nici nu mai stiu unde-am ajuns. Un timp, o vreme m-am istovit in stradania de a parea indiferenta. Am trecut pe langa el, privindu-l cu ochi serbezi, mi-am pedepsit mainile sa nu mai deseneze cuvinte care sa-i dea dreptul sa creada ca nu l-am uitat. Exercitiul indiferentei l-am transformat in proba de supravietuire. In toate gandurile, l-am condamnat la moarte, si, odata cu el, pe toti cei care-mi aminteau de el. M-am declarat vaduva, m-am declarat unica supravietuitoare a unui cataclism din iubire. Am indurat o singuratate implacabila. Trec anii peste noi si nu ne mai putem scutura de zgura vechilor iubiri. Trudim nebuneste la constructii complexe si nu mai stim apoi sa iesim din labirintul ruinelor, atunci cand truda ni se naruieste, fara sa ne ramana nici macar bucuria de-a fi construit candva, ceva. Si-atunci, cautand o salvare, ne alegem parteneri de ocazie, ne irosim in imbratisari fara noima, ne mintim ca tipatul de placere neindragostita ar putea obloji memoria ranita. Uitam, de-a valma, vechile dureri, dar si intamplarea cumplita ca avem o singura viata. Si ca, in ultimul vis pe care-l vom visa (grabit, disperat, printre lacrimi), nu va fi loc pentru amoruri de consum, nici pentru imbratisarile mintite. Doar pentru marile iubiri, chiar si fara noroc, traite pana la sange, pana la prasele, pana la condamnare. ps iti multumesc lagee
|
|
|
|