< < E liniste, intuneric si privesti la stele. E frumos , ai impresia ca te pierzi in propria ta privire. Nu se aude nici un zgomot, nu se misca nimic. Totul e inghetat, totul e mort, doar stelele ard, doar soarele se misca incercand sa ajunga din nou inapoi la noi. Trece un nor , mai cade o stea. Totul incepe se prinda contur si inteles. Se aude si un greier. Iti gadila auzul. Privesti la stele si te intrebi ce o fi pe ele? Oare “ceilalti” ne vad pe noi, oamenii, stralucind? Oare la noi se uita cineva? Oare este cineva curios de existenta noastra? Ce reprezinta fiecare stea cazatoare? Nu e oare normal ca fiecare stea sa aiba o poveste ca si pamantul? Toate astea te vor duce cu gandul la calatoria in spatiu si timp? Oare e posibil? Ti se inchid ochii si e normal, esti obosit de intrebari retorice si de constatari fara inteles. Stand bine si te gandesti la toate atributele noptii iti dai seama ca toata viata e o noapte si totul se lumineaza cand vine moartea. Iti dai seama pentru ce a trait si mintea ti se va lumina si tie .>>