Departe in fata mea doar intuneric.in spatele lui,chipul marginit al unei stele ma priveste tacuta.cand eram mica doream sa fiu o stea.credeam ca stelele sunt nemuritoare.aceeasi parere am avut-o pana cand,intr-o seara,departe,de undeva,de sus,o stea s-a desprins de pe bolta cereasca si a cazut.si poate de atunci,numai cred in stele.dar,visurile si inima mea au ramas,totusi acolo sus undeva,alaturi de steaua mea.cred ca existenta mea la inaltime,m-a preschimbat si pe mine in stea.dar am cazut si eu de acolo de sus,odata ce am incercat sa o ating.in jurul ei plutea fericirea si dragostea iar eu darnica de amandoua am atins mana lacoma la steaua capabila sa mi le dea.dezechilibrata de propria-mi lacomie am cazut.dorul ma cuprinde iar lumea pare neincapatoare pt a ma primi in matca ei.malul s-a preeschimbai in apa,iar pamantul intr-o perdea de cadouri vii.deasupra mea,undeva sus,mult prea departe,ma priveste o stea.lacrimile mi s-au ofilit de petale,iar dorinta de a ma inalta acolo sus mi-a facut aripile.oare steaua mea m-a uitat?oare ma va ajuta sa o ating pt a privi impreuna cu ochii sfidatori.lumea de acolo de sus?mi-e teama ca nu.nascuta in dorinta de viata,lacoma de ea,accept lumea asa cum ea ma accepta pe mine.in sufletul meu,dragostea si ura au ramas 2 sentimente.sufletul mi-e plin de tristete adanca,nepatrusa.