
Vreau sa scriu tot ceea ce simt,dar nu pot deoarece intreaga fiinta-mi tremura,respiratia mi s-a ingreunat si parca mainile mi-au intepenit. Lumea care parca ieri mi se parea atat de perfecta, cu nuante de roz si albastru,azi mi se pare atat de intunecata, invaluita in mister. De ce totul a trebuit sa se schimbe atat de brusc?! De ce timpul nu a avut rabdare si nu ne-a mai putut acorda macar un minut pe care sa-l petrecem pentru eternitate ?! De ce a trebuit sa pleci atat de brusc si sa iei cu tine o parte din inima mea.
Viata merge inainte ...multe iubiri vor venii si vor pleca,insa nici una ca a ta, prima mea iubire,singura pe care niciodata n-o voi uita! Iti dedic aceste randuri , sperand ca astfel iti vei intoarce privirea in urma sa vezi ce a mai ramas dupa ce tu ai plecat...Stiu ca niciodata nu ti-a pasat, asa ca stiu si ma intreb, acum de ce as crede ca ti-ar pasa?Probabil iubirea pe care inca ti-o port ma indeamna sa cred asta.Incerc sa-mi continui viata , insa amintirea ta ma bantuie ca o fantoma, privirea ta o zaresc oriunde, mi-e atat de dor de sarutarile tale! Nimeni nu se compara cu tine , pe nimeni nu v-oi putea iubi asa cum te-am iubit pe tine,prima mea iubire...Intoarce-te!!!...Vreau sa pot da timpul inapoi sa fiu din nou cu tine, sa ma bucur si sa traiesc din nou,deoarece tu esti iubirea mea, fara tine nu sunt eu. Asa imi incepeam prima pagina a unui nou jurnal, jurnalul adolescentei...