Totul incepe intr-o gara pe peron....

Viata este ca o calatorie cu trenul. Ne urcam intr-o gara,ne oprim intr-un compartiment si ne asezam. Ne bucuram cand vedem alaturi de noi pe parintii nostrii.Dar dupa un timp vedem ca ei coboara si ne lasa singuri sa continuam drumul. Doar atunci ne dam seama ce rol au avut in vietile noastre. Din pacate adevarul este altfel. In clipa in care ramanem singuri, ne umple dorul si nostalgia. E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noatra. Acestia sunt fratii nostrii, prietenii nostrii si acei oameni minunati pe care ii iubim. Greutatile incep sa apese pe umerii nostrii si sigur vom cauta sa razbim pentru ca asa ne-au educat cei dragi. Privim cu incredere inainte, desi niciodata nu vom stii ce ne asteapta? Altii au nevoie de ajutorul nostru iar altii nici nu ne observa. Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic... pe care nu-l vom regasi decat in amintirile noastre. Asa e VIATA... Are clipe frumoase si triste... Ne miram de faptul ca unii oameni pe care ii iubim ne parasesc si lasa un gol imens in sufletul nostru. Degeaba incercam sa-i recuperam... Vom vedea ca raman neclintiti in hotararea lor.Si aceasta este o parte din TRENUL nostru. Uneori nu ne putem aseza langa ei pentru ca locul este deja ocupat. Degeaba incerci sa schimbi soarta,ai ajuns prea tarziu si trebuie sa te retagi. Te apuca durerile de cap... Nu stii incotr-o sa mergi? Cui sa ceri ajutor? Cate lacrimi... Cata durere... Desi erai gata sa oferi totul IUBIRII. Din pacate si acest vagon face parte din TRENUL nostru. Vom incerca sa ajungem impreuna cu ei. Vom lupta pentru ca asa e viata. Nu vom stii niciodata daca nu incercam. Poate ca exista undeva...? Cineva...? care asteapta imbratisarea, gandurile si sentimentele noaste. Nu crezi...? Nu o data vom da si noi pasii inapoi, dar vom gasi pe cineva care sa inteleaga.