.....e asa de trist sa cugeti ca intr-o zi, poate chiar maine plopii de pe alee, acolo unde ii vezi or sa mai steie in vreme ce noi vom putrezi....atata soare, doamne atat soare o sa mai fie in lume dupa noi, cortegii de anotimpuri si de ploi, cu par din care siruie racoare...si iarba sta o sa mai rasara..iar luna tot asa o sa se plece, mirata, peste apa care trece...noi singuri, n-o sa fim a  doua oara!!!!Si-mi pare asa ciudat ca se mai poate gasi atata vreme pt. ura....cand vitaza e deabia o picatura intre minutul acesta care bate...si celalat....si-mi pare neinteles  si  TRIST  ca nu privim la cer mai des, ca nu culegem flori si nu zambim..NOI CARE ASA DE REPEDE MURIM!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!