Stau si ma gandesc.De ce unora le e de ajuns sa fie fericiti dar sa nu aiba o foarte mare bogatie?De ce unora le e de ajuns sa iubeasca tot ce le in jur iar altii urasc totul chiar si propria existenta?De ce altii cred in speranta iar altii se lasa purtati de gandul pierderii?De ce unii oameni styu  sa traiasca viata la maxim?De ce unii styu sa creada in speranta,iubire,pace,fericire?Desigur pentru ca "Daca ai in capsorul tau scanteia dumnezeiasca ce cuprinde lumea iti e de ajuns" si asta explica multe.Daca Dumnezeu iti da o picatura din fiecare esti cu totul si cu totul deosebit....Unii poate nu cred in fericire pentru ca nu au avut pe nimeni care sa-i faca fericiti atunci cand erau tristi...Unii sunt intotdeauna tristi pentru ca nu au cunoscut niciodata persoana care sa i faca fericiti.....Nu inceta sa zambesti chiar dak esti trist  poate pe cineva il poti face fericit cu zambetul tau...Multa lume se imbolnaveste din cauza urii...Unii sunt nemultumiti,dezamagiti insa ei sunt singurii vinovati....uita sa se bucure de micile frumuseti ale vietii...sa ZAMBEASCA....fiecare clipa trebuie traita pentru ca timpul nu astepata pe nimeni...Trebuie sa speram ca maine va fi altfel...k azi a fost doar o gresla a vietii.....k maine totul va fi mai bine.....Unii de intreaba "De ce ne trebuie iubire? Nu avem nevoie de ea"Ei nu stiu probabil cum e sa fii departe de cineva drag ....sa suferi k nu-l poti vedea...Acesti oameni vor ca iubirea sa fie cuprinsa intr-o definitie....dar ea nu se defineste se SIMTE........De ce unii nu vor pace? De ce vor razboi? Exista un raspun  sunt mult prea putini oameni inzestrati cu darul GANDIRII....Sunt unii oameni care stiu sa traiasca pentru ca acei oameni stiu ce-i durerea si au inceput sa creada si in altceva ..mai bun...probabil stiu ce e pierderea,dezastrul,nenorocirea si au inceput sa sperela ceva mai bun....Styu ce e departarea,singuratatea si au inceput sa creada in propriile sentimente...Unii stiu ce e moartea pentru ca au pierdut pe cineva caruia i se simte lipsa...si au inceput sa creada in minunea de a TRAI...aceia care au gasit o cale de intoarcere,care si-au indreptat fata catre Dumnezeu,catre speranta...aceia detin scanteia Dumnezeiasca...acea scanteie este de fapt vocea sufletelor noastre care intr-o buna zi va incepe  sa ne spuna ce e bine,ce e rau...in cine sa credem...pe cine sa iubim cu adevarat........