|
you can buy me with a coffee, i'm so cheap... ursul bea apa minerala naturala si mananca somon proaspat. nu-i fraier. nici tu nu esti fraier, cititorule. ia de-aici: nascut in 1985 toamna, intr-o familie de romani, slujbasi la stat. ten rromales si pierce in spranceana. 12 clase plus. stiu cu bitii si pixelii. stiu si cu oamenii. cu unii dintre voi; cei care stiti. am lilieci in camera, jur! stai asa... vinde-ti biletul la gutza si da banii pe o carte buna. pune-ti la amanet lantul de cocalar si ia-ti un tablou de la un tanar artist. fugi in obor cu neoanele de pe beamweu. nu te zgarci si da o geana peste fotografiile mele de pe flickr. iti spun. esti liber, traiesti intr-o tara libera. esti liber sa faci ce vrei. nu citi mai departe: e complicata viata pe planeta voastra. oamenii nu mai stiu ce-i aia fericire; fericire e prea mult spus.. bucurie. nici atat. e prea putin sa-i oferi unei fete o floare sau unui copil o bomboana. zambetele nu se mai cumpara asa usor. nu sunt pe stoc. suni la ei si raspunde o fata cu ochi verzi care iti spune ca s-ar mai putea sa aiba in depozit si ca te va suna inapoi. insa nu iti cere numarul. asa face cu toti. ba am auzit ca daca o prinzi intr-o zi buna te minte pe taxa inversa. eu am trecut-o la numere favorite. m-au sunat intr-o zi cei de la termoficare: se lucreaza pe retea, va rugam sa nu dati drumul la caldura in urmatoarea ora. ciudat. nu am platit intretinerea din 1956 (n.r. autorul minte despre data nasterii). in secunda urmatoare au dat buzna in apartament opt oameni imbracati in alb, m-au legat la ochi si m-au dus intr-un beci. n-am ripostat. acolo m-au invatat ce stiu acum. am luat notite si le-am ascultat fiecare cuvant. dar n-am spus nimic. stai sa deschid fereastra. e schimb de tura la lilieci. astia pleaca si vin altii, dar nicioadata aceasi. am toate motivele sa fiu fericit. dar am descoperit doar trei: familia, prietenii si carnatii turinger cu covrig si mustar, langa un heineken rece. si primele doua nu mi le ia nimeni. biiikooooo!!!! ssshhhgggrrrr....... kun, iar intarzii, lasa wo..... fffffsssshhhhhh.... hello, my name is bogdan, i'm from french!.... jjjjjhhhhfffff.... ascultati radio europa libera, este ora.... ssshhhhhhssss.... bah dani cox! taci bah ca si tu.... fffffssssssss..... mah, baieti, stiti ce zic io? mah, tati, merem noi frumos la diplomat pe terasa, o ciocolata calda, o pricomigdala, o atentie.... sshhhhhhtttvvvvvvvvv....... ca nu vorbesti tu pe nas! ....shhhttttttsssss... premierul romaniei a facut o vizita in satele afectate de utim...... cccccsshhhhh...... butuc, lasa wow-u, tu si cu frate-mio si haideti pe strand, ce dreq.... bbzzzzzzzzzz..... pc. febra anilor nouazeci a pierit in ambalajul gumelor turbo. nimeni nu-si mai aminteste de petrecerile date la sase dupaamiaza in clasa, de bancile trase la perete, de pickupul lui roli, sau de tristetea de pe fetele noastre cand venea doamna invatatoare, stingea lumina si ne trimitea acasa. zilele pierdute la cruce cu skate-ul, primul ollie, trick-ul (singurul) de pe scara sau sunetul ce-l face o placa ce se rupe. s-au dus toate. vorba multa – saracia omului. hai, bogdane la sala. la 6 jos la tine. stai parcat, cititorule: -va urma-
|