Daca ai sti cat de mult imi lipsesti... ai opri timpul in loc? Daca ai sti ca ma simt oarba fara lumina privirii tale... ai pune ochii tai in locul globilor mei stingheri din orbitele lor intunecate? Daca ai sti ca raman muta daca nu as simti caldura buzelor tale... oare ai putea sa imi oferi o sarutare eterna? Sau daca, lipsita vreodata de glasul tau, eu nu as mai auzi... ai putea sa imi „canti" mereu iubirea? Daca as pierde simtul tactil si dreptul de a revedea locurile dragi... m-ai purta atunci pe brate pentru a-mi implini dorinta? Daca intr-un moment de ratacire nu as mai putea visa... mi-ai cladi aripi sa imi poarte gandul catre tine? Daca intr-un minut mi-as pierde controlul memoriei... mi-ai putea reinventa identitatea? Daca ai sti ca am incetat sa mai sper... ai construi din nou castelul de iluzii din inima mea? Si daca orice final are un inceput si pentru ca orice semn de intrebare se perpetueaza in mintea noastra... spune! Vei fi capabil vreodata sa faci compromisuri in numele iubirii? Aminteste-ti ca cel mai de pret dar pe care il avem in aceasta viata este... dragostea. Astfel, nici unul dintr noi nu va mai uita sa zambeasca, sa viseze... sa-si ia de mana perechea si sa aiba curajul sa se bucure de fiecare clipa petrecuta impreuna. Nu vom mai fi nevoiti sa ne ascundem sentimentele sau sa le marturisim doar la „zile mari"... Daca nu lasam mesajul dragostei sa se piarda... vom incerca sa ne privim sufletele, sa zambim si sa realizam ca iubirea nu e ceva de moment, este ceva ce trebuie sa existe mereu, iar noi trebuie sa facem din fiecare zi o sarbatoare a iubirii...