si picura acid in sangele penitei moarte. am inceput asa cum m-a taiat capul. nu, am inceput asa cum imi place sa scriu. azi am vorbit de ceea ce imi place. si imi place sa scriu.

e o pofta nebuna, am pornit in goana dupa atingerea dorintei, vreau sa vad o noua carte finalizata... abia am inceput calatoria, dar sunt convinsa ca va fi plina de peripetii. munca de cercetare se apropie de sfarsit, asa ca sunt convinsa ca termenul deja stabilit nu va fi amanat: miercuri ma apuc sa scriu la noul roman. de o luna culeg informatii, de o luna ma zbat printre gandurile mele pentru a puncta partile imprtante ale povestii; de o luna visez.

da, stiu, e incredibil - eu, visez... visez.. eu...

au trecut mai bine de doi ani. au fost atatea probleme care mi-au sters visul... acum, insa, stiu ca, in ceata groasa pe care am taiat-o cu filele noului roman, am descoperit acea penita insangerata. a fost curatata intre timp si e gata de noi aventuri. va trece impreuna cu mine prin toate dramele personajelor mele. ah, mi-era dor! de doi ani, tot ce-am scris m-a nemultumit. am reusit sa incep vreo 7 romane si pe nici unul nu l-am dus la bun sfarsit. sunt aproximativ 2000 de pagini pierdute. le voi culege la toamna, dupa ce voi termina romanul la care voi incepe sa scriu miercuri. da, desigur, pana la toamna il voi termina! de multa vreme nu am mai avut un subiect atat de grozav, nu pot sa il scap din mana!! miercuri pornesc pe drumul catre tara, unde voi asterne pe hartie fiecare capitol din noul roman. da, azi sunt entuziasmata!

in urma a tot ce-am spus aici, voi tine minte sa nu uit nicicand cat de mult iubesc sa scriu...