IMI spun cateodata,cu gandul zambind,ca intr-o viata trecuta oi fi fost un razboinic.Ca trebuie sa fi invins in lupte mari,puse toate in slujba dreptatii.SIMT clocotind in mine,ridicol,dar aprig,indemnul de a ma lua la tranta cu nedreptatile lumii.DORINTA buimaca de a salva binele.TRUFIA absurda de a invinge raul.SI ma-infioara atata putere,mostenita de nu stiu unde,cu care nu am ce sa fac.SUNT GATA SA LUPT PENTRU ORICE CAUZA DREAPTA.Daca e nevoie mut muntii din loc si caut carari acolo unde altii n-ar indrazni niciodata.SUNT PREGATITA sa spun adevarul,atunci cand altii nu pot face altfel decat sa se ascunda in spatele linistii.CAND scopul mi-e strain si nobil,cuvantul meu taie,nemilos ca o spada,pacalelile,ipocrizia,minciuna.SUNT gata sa vorbesc cand altii tac.SI STIU sa pastrez un secret,desi nimeni din lumea asta nu poate intelege de ce ,oare,o fac.APROAPE as putea ,cu mandrie ,sa spun ca sunt un om curajos.PENTRU ca ,desi imi este frica mereu,n-am invatat sa dau bir cu fugitii.

NU POT sA Pretuiesc masuri ale trupurilor golite de sens si de haine,chiad daca am invatat ca,pentru cei mai multi dintre noi,DRAGOSTEA se naste mai intai pe retina si abia apoi se pre in suflet. MI-E DRAG DE UN OM CE N-A VENI INCA,dar caruia ii stiu pe de rost chipul,glasul,din toate visele pe care le-am visat,cateodata plangand,alteori surazand.N-AM PUTEREA sa il chem.NU AM CURAJUL SA IL STRIG.Deschid fereastra din crestet de turn si astept....