*Nu ştiu dacă pot pretinde că am ştiut ce vreau de la viaţă. Nu mi-au lipsit ţintele false şi entuziasmele naive.

*Niciodată n-ai avut suficientă imaginaţie pentru a-ţi închipui lumea fără tine. Chiar dacă n-ai mers cu vanitatea până la paranoia de a crede călumea se învârte în jurul tău, că e nerăbdătoare să audă ce spui, ţi-a lipsit inteligenţa, sau puterea de a accepta că nu însemni mai mult decât fotografiile îngălbenite pe care cineva, după tine, le va arunca la gunoi.

* Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe.

*Şi nu jucăm doar pentru alţii comedia de a vrea să părem mai buni decât  în realitate. O jucăm şi pentru noi.

*"mai târziu" devenea "prea târziu" 

*Am început să-mi dau seama că, din actor pe scena vieţii, deveneam unfigurant.

*Rămas singur, doream să fiu cu alţii. Fiind cu alţii şi nereuşind să mă integrez în atmosferă, preferam să rămân singur.

*Tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.

*Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.

*Probabil trebuie să pierzi ceva, ca să-i dai o alură sentimentală.

*Orice "paradis" nu poate fi decât o mare simplitate.

*Mă pot uita, oare, în oglinda spartă a memoriei mele fără teama că am ratat tocmai ceea ce n-aş fi vrut să ratez?

*Forma cea mai subtilă în care se poate înfăţişa un mister este banalitatea.