Au fost zile pline pentru biserică. Campania electorală ne-a obosit şi ne-a agitat eliminând pentru câteva săptămâni, plictisul.

Ne-am împărţit pe culori, ne-am pus amplificări pe maşini, am lipit afişe, am făcut combinaţii matematice, am transpirat prin mitinguri, am răguşit lozinci şi am auzit că în anumite biserici s-a pus chipul candidatului deasupra amvonului, ca pe o icoană cu Sfântul Gheorghe, omorând balaurul partidului vrăjmaş.

Au trecut alegerile şi unii sunt trişti, alţii bucuroşi, pentru ei viitorul fiind asigurat. Pâinea, cuţitul şi robinetul sunt în mâna noastră. Avem consilieri suficienţi, avem primar pentru care ne-am luptat.

Mai avem şi campionatul european de fotbal. Şi aici am pus suflet. Dacă în campanie am mers pe galben, roşu şi portocaliu, aici numai pe galben. Prietenii ştiu de ce...

Apoi vom intra în vacanţă, concedii la mare, munte şi Tunisia. Cine are aer condiţionat în biserică, ferice de el, ceilalţi să stea la umbră până la toamnă când se numără bobocii.

Bobocii nenorociţi şi canceroşi ai Marii Trimiterii neascultate.

Mi-au trecut prin capul îmbibat cu cafea şi aspirine câteva întrebări.

Ce-ar fi dacă am fi pus atâta suflet, timp şi mijloace materiale la dispoziţia lui Dumnezeu, făcând evanghelizare în zilele acestea?

Câţi dintre punătorii de afişe, reprezentând figuri buhăite de alcool şi colesterol, ar fi afişat pe garduri invitaţii la schimbarea vieţii?

Câţi dintre cei ce-au sponsorizat actorii politici cu bani mai mulţi decât au făcut-o în toţi anii de când îşi târşesc maşinile tari prin faţa bisericilor, ar fi fost dispuşi să pună banii la bătaie în evanghelizarea neterminată a semenilor?

Câţi dintre cei ce au atât de mult entuziasm la meciul naţionalei ar fi folosit plămânii pentru a vesti un an de îndurare?

Au trecut Rusaliile şi n-am înţeles că suntem botezaţi cu Duhul Sfânt pentru că suntem mântuiţi, nu suntem mântuiţi pentru că suntem botezaţi cu Duhul Sfânt.

Au trecut Rusaliile din care am reţinut doar turul doi la alegeri, uitând că am fost botezaţi cu Duhul Sfânt, nu pentru mântuirea noastră, ci a altora şi că trebuie să ne coborâm din odaia de sus în ogorul de jos unde mor oamenii tăcut.

Trebuie să trecem de la pasivitate la pasiune, de la trăirea egoistă a experienţelor spirituale la ducerea Evangheliei. Acesta e scopul Rusaliilor ce sunt în buza verii. Or aici nu este nici vacanţă, nici concediu.

Vacanţa de după alegeri şi campionat miroase a formolul cu care se îndoapă morţii.

                                                   Vladimir Pustan