"te apuca jalea cand te uiti in calendar si vezi cat de departe'i vara! da, si'ncepi sa oftezi si sa te'ntuneci; ce mai, ai ceva si nu stii ce!...si totu'i tacut si solemn , de park toti cei dragi ar fi murit si aproape ca si vrea si tu sa fii mort, ca sa se ispraveask odata cu toate! stiti ce'i asta? frigurile primaverii! asa se cheama. iar cand te'apuk, doresti - nici nu prea sti de fapt, ce doresti, dar te doare inima, asa de aprig doresti! te'apuk mai ales, un dor de duca, simti ca ai vrea sa pleci de langa lucrurile vechi pe care'ai ostenit sa le tot vezi si c'ai vrea sa vezi altele noi. asta e: doresti sa pleci si sa umblii hai'hui, sa ajungi departe, pe meleaguri straine, unde totu'i misterios, minunat si romantic. iar dak asta nu se poate, te multumesti si cu mai putin - te duci oriunde se poate, numai ca sa evadezi..."