Degetul tau mic de la mana stanga ar putea foarte bine sa fie al meu. Pleoapele noastre se trag obloane boeme peste aceleasi vise. Tu n-ai nevoie de cuvinte, iti trimit basme cu norii. Eu n-am nevoie de cuvinte, imi soptesti valuri si vant. Ne intrebam naivi daca putem sa spunem o poveste simpla despre fericire. Corpul tau e extensia fireasca a gandurilor mele. Plutim nauci si fara traiectorie, zambim senini zborului ce ne asteapta. Ne-am cunoscut pe o straduta in Roma sau poate intr-o mansarda la Paris, desi imi amintesc perfect ca prima oara erai un munte inalt iar eu urcam desculta, sau poate ca eu eram nisip si tu alergai sarat si fierbinte prin golful lobului urechii mele. Pasesc intai cu piciorul stang, apoi cu piciorul tau. Inainte de asta saream intr-un picior si vedeam cu un singur ochi. Lumea nu-si dadea seama ca am doar jumatate de corp. Poate pentru ca si ei au doar jumatati de corpuri si li se pare suficient. Daca ti-e frig, te invelesti cu mine. Daca mi-e cald, curgi ploaie fina cu imbratisare. Daca ti-e dor, daca sunt departe, ne intalnim seninul la mijloc si, pana sa zburam, incercam naivi sa spunem o poveste simpla despre fericire.